Abraham Thomas a făcut multe lucruri până la vârsta lui de 52 de ani. Este din Cluj, a copilărit în Săcele, Brașov, iar la 18 ani, în 1987, a emigrat în Israel. A revenit pe pământ mioritic în 1996, când a luat rolul de manager în cadrul unui proiect israelian de diagnostic și imagistică.
Antreprenoriatul l-a început în 1999, cu o firmă de import în domeniul de securitate și supraveghere video, iar apoi s-a extins în domenii diferite, cum ar fi transport greu, construcție de drumuri, post de radio, două ziare, hoteluri, restaurante, etc. Abraham Thomas este și pilot de raliuri, fiind partener de afaceri cu Edwin Keleti, pilotul lui Victor Ponta de pe vremea când fostul premier activa în cursele de mașini.
În paralel, și-a descoperit și pasiunea pentru automobilism, iar în 2000 a debutat ca pilot de raliu, sport pe care-l practică și în ziua de azi, scrie hotnews.ro.
Aventura africană a început pentru Thomas în 2017. Nu s-a mutat complet în Zanzibar, dar stă în jur de opt luni pe an în insulă. În primul an a locuit în chirie în capitală, Stone Town, iar apoi și-a construit în apropierea aeroportului o căsuță. În prezent locuiește în partea de sud-est a insulei, într-o zonă mai puțin populată, iar resortul pe care-l construiește este în Pongwe, tot pe coasta de est.
Așa cum povestește, ideea unui business aici s-a născut în clipa în care a văzut Oceanul Indian și nisipul alb sub palmierii de cocos. La început a avut parteneri, localnici și străini, dar la un moment dat și-a dat seama că nu sunt pe aceeași lungime de undă, iar drumurile li s-au despărțit.
Primii pași spre noua afacere
Așa cum a explicat și Roxana, Thomas spune că în Zanzibar se poate cumpăra doar dreptul de folosință a terenului, pe termen nelimitat.
„Pentru începerea activității comerciale se face un contract de închiriere cu guvernul pe o perioadă determinată de 10, 20, 50, 99 de ani, care se reînnoiește și se renegociază la expirarea lui. Prețul de închiriere este stabilit de guvern și variază în funcție de mărimea și locația terenului”, spune omul de afaceri.
Procedurile legale seamănă foarte mult cu ce se practică la noi. Thomas spune că se face o societate comercială, care poate fi deținută de unul sau mai mulți asociați străini sau un asociat local. Apoi, așa cum explică el, se semnează contractul de închiriere cu guvernul și se scot toate autorizațiile necesare pentru construire.
„De ce este nevoie neapărat? De foarte multă răbdare”, completează Thomas.
Întrebat cine îl ajută la construcție, antreprenorul precizează că nu prea există termenul de ajutor în Zanzibar. „Totul este pe bani, ești văzut ca și un ATM mobil și majoritatea localnicilor își încearcă norocul încercând să-și ofere serviciile în toate modurile posibile. Eu lucrez în exclusivitate cu localnici, dar eu sunt și „inginerul” și „proiectantul” și „executantul” de multe ori”, mai spune el.
Thomas mărturisește că materialele de construcții le cumpără de pe insulă, deoarece se construiește cu bolțari făcuți de localnici și nu există nici cărămidă, nici BCA. Omul de afaceri spune că nisipul și lemnul sunt foarte scumpe, în comparație cu prețurile din România.
„Mobilierul este făcut din lemn de cocos de un localnic de 76 de ani, care lucrează singur, fără niciun utilaj electric! Eu încerc să fac un resort în stil african, cu finisaje și confort european”, completează el.
Forța de muncă locală
Thomas a început lucrările în urmă cu un an și preconizează să deschidă la finalul lui 2021. În primă fază, resortul va avea 23 de camere, restaurant, terasă generoasă și piscină. El urmează să completeze proiectul cu încă 24 de camere în 2022.
Obiectivul este de a deschide un resort de patru stele, unde fiecare cameră va avea minimum 30 de metri pătrați cu un balcon mare, baie proprie, aer condiționat, WiFi etc. Mai mult, oaspeții vor beneficia gratuit de toate facilitățile resortului, gen room service, spălătorie, spa, gym, saună.
Thomas confirmă faptul că nu este absolut deloc ușor să găsești forță de muncă și nici oameni calificați.
„Mă înțeleg foarte bine cu ei, chiar dacă de multe ori am febră musculară având în vedere că oamenii de rând nu vorbesc engleza, dar avansăm bine. Eu le spun cum să facă și ei fac cum vor și cum sunt obișnuiți. Totul se face manual și rudimentar, dar în același timp foarte precis și corect”, mai spune el.
Ce trebuie să știi dacă vrei un business în Zanzibar
Thomas spune că insula este în continuă dezvoltare și modernizare, motiv pentru care nu este greu să-ți dezvolți un business aici. „Cu un pic de imaginație, curaj și Diazepam se poate face orice, sunt foarte multe oportunități, este ca la noi după revoluție”, glumește el.
Cei care sunt tentați să-și deschidă un business în Zanzibar, spune Abraham au nevoie de un psihic puternic și de răbdare. Mai mult, omul de afaceri crede că oriunde în lume pui suflet, ești corect și nu vrei să te îmbogățești de pe-o zi pe alta, vei avea succes.
El crede că provocări sunt în orice afacere, iar satisfacțiile sunt maxime dacă se dovedește a fi profitabilă. Lucrurile depind foarte mult și de ceea ce vrea să facă investitorul.
„Dacă aplică la un program ZIPA, prin care guvernul local sprijină investitorii străini, proiectul în domeniul hotelier trebuie să fie de minimum 2,5 milioane de dolari. Dar se pot face investiții mai mici și fără ZIPA, asumându-și fiecare riscurile aferente. Recomand investitorilor să consulte site-ul zipa.co.tz pentru informații concrete”, precizează românul.
De ce Zanzibar: „Am învățat să mă bucur de fiecare clipă”
Abraham spune că insula atrage multă lume și deși turiștii se plâng de prețurile mari și de serviciile de proastă calitate, există ceva care vibrează pozitiv aici, care pune în umbră toate lipsurile și nemulțumirile vizitatorilor.
În ceea ce-l privește, Africa i-a schimbat viața. „Am învățat să mă bucur de fiecare clipă, mi s-au schimbat prioritățile radical! Luptăm toată viața pentru aparențe inutile și nu ne dăm seama de cât de puține lucruri avem nevoie ca să fim fericiți.
Cel mai frumos lucru este să te pierzi în mijlocul mulțimii, a anonimatului, fără să deranjezi pe nimeni, fără să fii judecat sau criticat. Cel mai greu este pentru cei care vin cu ceas Rolex și își dau seama că nimeni nu știe cât de scump este acel ceas și chiar nu are nevoie nimeni de el, pentru că acolo timpul stă într-un loc”, concluzionează antreprenorul.
