Naoki Asada are 34 de ani este doctorand în antropologie la Universitatea din Tsukuba, o suburbie a capitalei Japoniei, Tokyo. A venit pentru prima oară în România în 2010, când făcea un master la Londra. Ţara noastră l-a impresionat, atât prin frumuseţea ei şi a oamenilor, cât şi prin dificultăţile cu care se confrunta. Aşa s-a decis să urmeze şi doctoratul, pe care s-l facă la Braşov.
Oraşul i-a plăcut de la început foarte mult şi spune că aici există combinaţia perfectă între dezvoltare şi conservarea naturii. Şi-a făcut şi câţiva prieteni între cei cu care lucrează şi le oferă cu mare plăcere lecţii de japoneză sau engleză. S-a îndrăgostit iremediabil de România, astfel că spune că, deşi va fi obligat să se întoarcă în Japonia, va reveni mereu aici şi întreaga lui activitate va avea legătură cu ţara noastră. Masterul pe care l-a ales la facultatea pe care a urmat-o la Londra a fost despre copiii abandonaţi şi ONG-urile din România. Aşa a ajuns în ţara noastră, în 2010, la centrul Domino, din Ghimbav. A stat o lună la Braşov şi asta l-a determinat, la întoarcerea în Japonia, să facă voluntariat pentru copiii săraci.
„În România, poveştile copiilor săraci sunt mult mai triste, din păcate”
Cum în Ţara Soarelui Răsare cei mai mulţi copii săraci sunt în familii monoparentale, care au venituri, însă reduse, şi-a spus că poate învăţa mult mai multe în ţara noastră. „Când am fost prima dată în România, în 2010, am auzit foarte multe poveşti triste despre copii. Asta m-a făcut să îmi schimb cariera şi să trec în domeniul cercetării, ca să pot reveni la Braşov. În Japonia, familie săracă înseamnă familie monoparentală, de obicei doar cu mama, iar femeile câştigă mai puţin şi în ţara noastră decât bărbaţii sau le este mai greu să acceadă la locuri de muncă bine plătite decât bărbaţilor. Asta îi determină pe cei mai mulţi copii din familiile sărace să renunţe la şcoală când termină clasa a IX-a, adică înainte să înceapă liceul, care nu este obligatoriu în Japonia. În România, poveştile copiilor săraci sunt mult mai triste, din păcate”, a spus Naoki Asada într-un interviu acordat Adevăraul.
Și-a făcut mulți prieteni
Japonezul a ajuns să fie prietenul multor copii din comunităţile sărace din jurul Braşovului. Ce l-a impresionat pe Naoki a fost relaţia strânsă dintre membrii comunităţilor sărace din România. „În fiecare marţi merg la Zizin, într-o comunitate săracă de romi sau ţigani, cum îşi spun ei. Acolo, fiecare copil sărac poate fi ajutat ajutat de familie, vecini sau rude. În Japonia nu este aşa, nimeni nu îi ajută pe săraci, în afara organizaţiilor. În această perioadă merg în câteva localităţi şi câteva centre de plasament din judeţ. Acum e dificil, din cauza pandemiei, dar sunt creştin şi merg cu grupuri de creştini, care sunt foarte implicaţi în a-i ajuta pe cei săraci”, povesteşte niponul. Naoki şi-a făcut câţiva prieteni la Braşov, în perioada în care mergea pe la diverse ONG-uri. Între aceştia se numără Bogdan, un tânăr nevăzător foarte inteligent, cu care lui Naoki îi place foarte mult să vorbească în engleză. Japonezului îi place entuziasmul lui Bogdan, iar braşoveanul apreciază că poate să-şi îmbunătăţească limba engleza şi îl poate învăţa română pe prietenul său.
Vrea să ducă tradiția sarmalelor în Japonia
Un alt prieten al lui Naoki este Valentin, un tânăr care nu are o mână şi un picior, însă este foarte inteligent şi talentat la muzică. „Am fost cu Valentin la Operă, am fost la muzeu, la un concert al filarmonicii din Braşov, ne-am plimbat prin locurile importante din oraş. Mai mult, timp de două săptămâni nu a avut cine să stea cu el şi am locuit împreună. Şi Valentin este entuziasmat că-şi poate perfecţiona engleza, astfel că am petrecut un timp frumos împreună”, a mai povestit japonezul în interviul acordat Adevărul . „Nu sunt genul sportiv. Am făcut sport când eram mic, dar acum prefer plimbările lungi, în natură. Braşovul este foarte generos din acest punct de vedere şi mă pot bucura de ce oferă. În schimb, sunt o persoană interesată de tot ce înseamnă cultură. Îmi place să ascult muzică clasică, să merg la muzee sau la expoziţii”, spune Naoki. El mărturiseşte că îi plac multe dintre mâncărurile româneşti, dar că există un ingredient (de altfel extrem de simplu, desprins din tradiţia străbună) pe care l-ar duce acasă pentru a putea să facă şi acolo o mâncare românească renumită. „Aici găsesc mai uşor decât la Londra ingrediente pentru mâncare japoneză, dar îmi plac sarmalele, mititeii, mămăliga cu iahnie de fasole şi chiar vreau să iau nişte varză murată să fac sarmale”, a mărturisit tânărul.
