„Povestirea care urmează nu este fantastică, este doar romanescă*. Trebuie, oare, având în vedere caracterul ei neverosimil, să tragem de aici concluzia că nu este adevărată? Ar fi o eroare. Suntem într-o epocă în care orice se poate întâmpla – aproape că avem dreptul să spunem că orice s-a și întâmplat.” Așa debutează „Castelul din Carpați” al lui Jules Verne (8 februarie 1828 – 24 martie 1905), cartea ce a născut la rândul ei legende despre fascinantul autor și presupusa lui poveste de dragoste cu Louise Müller, o săsoaică frumoasă și, evident, mult mai tânără decât el, din comuna brașoveană Homorod.
Se spune că celebrul scriitor Jules Verne a avut o amantă originară din Homorod, pe nume Louise Müller (Teutsch, numele de fată). El a stat în Homorod în casa Louisei și, împreună, între 1882 și 1892, au vizitat mai multe locuri din Transilvania și din Regatul României. Că Louise Müller s-a născut în Homorod, nu există nici o îndoială. Îngrijitorul bisericii, Harald Bloos, a declarat într-un interviu acordat Bună Ziua Brașov că în arhiva bisericii evanghelice este menționat faptul că Louise Teutsch s-a născut la 16 martie 1845 „din părinți cununați”. Tatăl, Georg Teutsch, era cantor. Mama, Elisabeta, născuse cu moașa Katharina Polgar. Nașul Louisei a fost Johann Greger. În 1850 Louise Teutsch s-a mutat însă cu familia la Viscri. La 17 ani, tânăra ajunge să lucreze într-un salon de modă din București, deținut de niște cunoștințe de familie. Prima sa căsătorie este cu un elvețian, Bertschi, care moare la doar trei ani după căsătorie. În 1873, Louise se căsătorește cu Oscar Fabre, un francez înstărit, proprietarul unui hotel din București. Alături de acesta, Louise călătorește adesea la Amiens, unde îl cunoaște pe Jules Verne. Și cel de-al doilea soț moare, Louise căsătorindu-se pentru a treia oară cu Gustave Müller. Relația sa extraconjugală cu Jules Verne ar fi început în timp ce aceasta era încă la a doua căsătorie și a continuat – fie și numai prin scrisori – până la moartea scriitorului, în 1905.
Biserica din Homorod, un loc încărcat de istorie și tradiție
Biserica evanghelică din Homorod a fost clădită spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Lăcașul de închinăciune, cu hramul Sfântul Petru, este construit după un plan cel puțin bizar pentru un sanctuar creștin, altarul și corul, în loc să fie la est, cum erau în toate bisericile evanghelice, și cum sunt în orice biserică de fapt, se găsesc în partea de sud.
Pe când lăcașurile de cult săsești din secolul al XIII-lea au fost construite aproape toate că bazilici romanice cu trei nave, Homorodul posedă una din foarte rarele biserici-sală romanice ce datează din ultima treime a secolului al XIII-lea.
Construcția de apărare propriu-zisă a bisericii din Homorod este însă monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra corului, cu ziduri groase de 3 metri la bază și de 2 metri la înălțimea catului al patrulea. Acesta este unul dintre cele mai impunătoare turnuri ale fortificațiilor din zona Transilvaniei
Cele șapte niveluri ale acestuia ating 27,70 metri înălțime, al optulea nivel formându-1 coridorul de apărare cu balustrada de lemn unde, din 1932, se găsesc cele trei clopote.
