Prima zi de încercări, plasă. Site-ul pentru programarea vaccinării, inactiv. Noroc că se vaccinează Iohannis, un om ai cărui muşchi îmi dau încredere că suntem pe mâini bune.
A doua zi, iar plasă. Reuşesc să intru în site, dar nu pot merge mai departe de înregistrarea datelor personale. Noroc că se vaccinează primul ministru, că altfel se bloca ţara. Se vaccinează şi Băsescu, motiv pentru a-mi administra şi eu un păhărel de tărie. Fără programare, de la un chioşc din apropiere.
A treia zi, din nou plasă. Reuşesc să mă înregistrez ca diabetic, sunt validat, dar centrele de vaccinare par inactive, deşi apar destule locuri disponibile. Noroc că domnul ministru Câmpeanu are cămaşă cu buzunar pentru înţepat şi, astfel, Educaţia din România nu este pusă în pericol.
A patra zi şi noapte, normal, ţeapă. Pe platforma digitală, centrele de vaccinare apar şi dispar, iar locurile disponibile variază. Aşa, la oftică, pentru că, oricum, degeaba dai click pe butoane. Răsuflu, totuşi, uşurat când aud că încep să se vaccineze oamenii de valoare, vicepremieri, Avocatul Poporului, domnul Isărescu, funcţionari esenţiali din administraţia locală. Şi, bineînţeles, conducătorii Administraţiei naţionale de Meteorologie. Pentru că ninge.
În sfârşit, astăzi, visul de a primi ţeapa finală se concretizează pentru 5 martie. De fericire, ies pe stradă şi sun, ca un nebun, la porţile vecinilor, oameni trecuţi binişor de 60 de ani. Le colectez buletinele şi dau fuga să-i înregistrez şi pe ei. Ultimul, din păcate, prinde rapelul, abia în aprilie. Dar nu-i nimic.
Interviul dat spre seară de vicele guvernului Dan Barna îmi dă încredere. Omul vorbeşte la radio despre importanţa vaccinării cu prioritate a persoanelor în vârstă şi a celor cu boli cronice. Printre altele, povesteşte cum s-a vaccinat deja, deşi a avut Covid şi are anticorpi din belşug. Aşa l-a sfătuit Arafat. Şi de asta chiar trebuie ţinut cont. Apoi, continuă să mănânce rahat timp de vreo juma’ de oră, fără să prezinte niciun fel de efecte secundare.
Mulţumesc, pe această cale, bunilor noştri conducători! Pe care chiar nu-i merităm.
Text și desen de Alexandru Ghiza
Un comentariu