În 19 decembrie 1989, cînd Ceauşescu se afla în Iran, negociind între altele vînzarea unei pătrimi din rezerva naţională de grîu a României în plină criză alimentară care-i afecta grav pe români, Securitatea avea şi ea precocupările ei: concepea ultimul său ”plan de măsuri”, pentru paza şi siguranţa dictatorului, în preconizatul său concediu de Crăciun şi Anul Nou. Atît Conducătorul, cît şi „cîinele său de pază” păreau cu totul desprinşi de realitate: la Timişoara fuseseră ucişi oameni, iar ţara era în pragul revoltei.
Securitatea – o instituţie îngropată în birocraţie
„Planurile de măsuri” fac parte din inventarul birocratic al Securităţii. Întreaga ”muncă” a acesteia se desfăşura planificat, ca în economie. Chiar şi anchetele poliţiei politice se desfăşurau, încă de la crearea acesteia în 30 august 1948, în baza unui minuţios „plan de anchetă”, în care se stabilea ce trebuie să ”mărturisească” arestatul, iar anchetatorul penal nu făcea decît să-i smulgă acestuia mărurisirea, conform ”planului”.
După acelaşi tipic, deşi la Timişoara evenimentele evoluau şi populaţia oraşului, deloc intimitată de deschiderea focului împotriva manifestanţilor, ieşea tot mai numeroasă în stradă protestînd şi cerea pînă şi judecarea lui Nicolae Ceauşescu pentru represiunea şi victimele ei de pînă atunci, Securitatea îşi vedea de treabă, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.
Respectînd dorinţa cuplului Ceauşescu, le pregătea acestora petrecerea concediului, în staţiunie montane de pe valea Prahovei şi la Băile Olăneşti. Ultimul document elaborat de coducerea Departamentului Securităţii Statului în decembrie 1989, înainte de prăbuşirea regimului Ceauşescu, a fost un „Plan de măsuri pentru acţiunea „CRISTAL 90”, povestește istoricul brașovean Marius Oprea pe Mediafax.ro.
Concediul soților Ceaușescu, precedat de „curățarea terenului”
Planul era ca cei doi soți, împreună cu tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, îşi vor desfăşura activitatea în staţiunile din zona montană Sinaia, Predeal, Olăneşti, şi în alte localităţi din ţară.
În vederea îndeplinirii exemplare a misiunilor de securitate şi gardă în acţiunea de importanţă deosebită CRISTAL 90, toate liniile de muncă ale Ministerului de Interne şi Departamentul Securităţii Statului, potrivit competenţelor, îşi vor mobiliza cu sarcini specifice întregul potenţial informativ operativ, asigurîndu se cunoaşterea şi stăpînirea temeinică a situaţiei operative din domeniile de responsabilitate, concomitent cu prevenirea şi neutralizarea fermă a oricăror fapte de natură a perturba, în
orice mod, climatul de securitate şi ordine internă, ori buna desfăşurare a activităţilor prevăzute.
Unităţile centrale ale Departamentului Securităţii Statului şi ale Inspectoratului General al Miliţiei, potrivit atribuţiilor ce le revin pentru asigurarea acţiunilor de importanţă deosebită, vor realiza un control permanent asupra bazei de lucru la nivelul liniilor de muncă din subordine şi o conlucrare activă în realizarea unor dispozitive ferme de control preventiv.
Toate Securităţile şi Miliţiile judeţene vor reanaliza nivelul de control al bazei potenţiale de suspecţi daţi în competenţă, dispunînd măsuri asiguratorii care să nu permită deplasarea elementelor în cauză în zonele acţiunii.
Inspectoratul General al Miliţiei, Comandamentul Trupelor de Securitate, Comandamentul Pompierilor şi Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă vor lua, de asemenea, măsuri pentru verificarea şi menţinerea în permanentă stare de operativitate a tuturor categoriilor forţelor de intervenţie. Totodată, se va asigura întărirea şi controlul activităţii pe profil la inspectoratele judeţene Braşov, Prahova şi Vîlcea, care vor fi sprijinite permanent în realizarea sarcinilor prevăzute în planurile proprii
de măsuri în acţiunea CRISTAL 90. Inspectoratele judeţene Braşov, Prahova şi Vîlcea vor intensifica activitatea informativ operativă pe linii de muncă şi vor realiza dispozitive de securitate şi ordine, prin care să se asigure o temeinică cunoaştere informativă preventivă, depistarea şi controlul oricăror elemente suspecte în baza de competenţă, respectiv scoaterea lor imediată din zonele, traseele şi împrejurimile obiectivelor în care se desfăşoară activităţile de importanţă deosebită.
Pentru îndeplinirea tuturor măsurilor care să asigure securitatea deplină a înaltelor personalităţi apărate, avînd în vedere amploarea şi complexitatea misiunilor specifice ce trebuie realizate premergător şi pe timpul acţiunii, întregul efectiv al Direcţiei de securitate şi gardă, sub directa îndrumare a comenzii unităţii şi mobilizat de comitetul de partid, va întreprinde următoarele: premergător desfăşurării acţiunii, şefii de servicii sau ofiţeri anume desemnaţi vor efectua recunoaşteri în obiectivele şi zonele cuprinse în programul acţiunii, în scopul pregătirii şi organizării măsurilor specifice unităţii, realizării cooperării cu organele teritoriale participante la misiuni.
Deficienţele de ordin tehnic, administrativ şi gospodăresc constatate cu aceste prilejuri, vor fi remediate înainte de începerea acţiunii”. Adică, era vorba de verificarea cabanelor şi a vilelor de protocol, unde tovarăşa şi tovarăşul îşi vor petrece liniştiţi concediul, după ce însîngeraseră şi înfometaseră ţara, prin ultimele lor acţiuni.
Concediu, alturi de Vasile Milea, Tudor Postelnicu şi Ştefan Andrei
„Întreaga unitate va acţiona pentru îndeplinirea exemplară a tuturor măsurilor stabilite în prezentul plan, insistînd pe buna desfăşurare a activităţilor din zona montană sau cuprinse în notele de sarcini ale serviciilor, ţinîndu se totodată seama de problemele de interes operativ rezultate din acţiunile similare desfăşurate în anii precedenţi”.
Securitatea acţiona de parcă nimic nu se întîmplase. Era o negare a realităţii nu numai din partea cuplului Ceauşescu, dar şi de către instituţia care de fapt ar fi trebuit să-i prevină că regimul politic pe care-l insaturaseră se afla pe marginea prăpastiei. Cu toate acestea, Securitatea acţiona netulburată de nimic.
„Se va acorda atenţie deosebită executării următoarelor măsuri pentru obiectivele din competenţa unităţii sau care vor fi cuprinse în programul acţiunii: intensificarea muncii informativ operative în obiectivele şi problemele din competenţă; organizarea şi întreprinderea măsurilor asiguratorii şi de prevenire ce se impun; asigurarea documentării pentru pregătirea şi organizarea dispozitivelor de securitate şi gardă; sprijinul, îndrumarea şi controlul la Inspectoratele judeţene Prahova, Braşov şi Vîlcea
ale Ministerului de Interne, pentru pregătirea şi organizarea măsurilor pe care acestea trebuie să le întreprindă şi stabilirea unui mod de acţiune unitar pe timpul executării misiunii; efectuarea verificărilor tehnice şi controalelor complexe de securitate; asigurarea măsurilor medicale, igienico sanitare, antiepidemice, de microclimat şi de confort”.
Nimic nu trebuia să tulbure concediul „binemeritat” al dictatorilor, după ce-şi vîrîseră mîinile pînă la cot în baia de sînge de la Timişoara.
Totul, inclusiv transportul pînă la staţiunile Sinaia şi Predeal, apoi la Băile Olăneşti, ori cei care aveau să-i servească la masă şi să le facă patul soţilor Ceauşescu trebuia asgurat şi verificat, pentru ca acel concediu din pragul Anului Nou să se petreacă aşa cum se întîmplase şi în anii anteriori. Se prevdea în Acţiunea ”CRISTAL – ‘90” pregătirea ”mijloacelor de transport auto, feroviare şi aeriene pentru executarea misiunilor de importanţă excepţională, precum şi a celorlalte materiale care vor fi folosite pe timpul acţiunii; stabilirea sistemelor şi modalităţilor de acces convenite pentru personalul selecţionat, verificat şi avizat de organele competente din
Ministerul de Interne; stabilirea sistemului de legături radio şi cu fir; selecţionarea, verificarea, avizarea şi pregătirea contrainformativă a personalului de servire angrenat în acţiune.
Serviciul 1 din Direcţia de Securitate şi Gardă era, ca întodeauna, însărcinat să supravegheze la „securitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, şi a tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, prin măsuri specifice de gardă personală, în conformitate cu atribuţiile funcţionale şi ordinele care reglementează misiunea fiecărui cadru din serviciu, participant la acţiune”, de ”siguranţa deplasărilor coloanei
auto prezidenţiale cu echipajele specializate ale servi¬ciului, în cooperare cu cele de la Inspectoratul Municipiului Bucureşti şi de la Inspectoratele judeţene ale Ministerului de Interne, care vor fi tranzitate sau pe a căror rază de competenţă vor avea loc misiuni”.
Pentru misiune, se dispunea ”dotarea cu armament şi muniţie, staţii radio, materiale, documente de stat major (hărţi topografice la diferite scări, pliante, scheme ale staţiunilor Predeal, Valea Azugii, Sinaia, Olăneşti), binocluri, busole şi echipament, corespunzător locului şi timpului de desfăşurare a misiunilor. Ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, Ceauşescu avea chef să se plimbe pe traseele sale preferate.
Ca un element nou, se pare că soţii Ceauşescu nu voiau ca acest concediu să-l petreacă singuri: aveau să-i însoţească Vasile Milea, Tudor Postelnicu şi Ştefan Andrei.
Acţiunea ”CRISTAL – ‘90” prevedea că ”Serviciul 2 va executa măsuri de însoţire şi apărare a membrilor Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, ministrului Afacerilor Externe, ministrului de Interne şi ministrului Apărării Naţionale, pe timpul desfăşurării unor activităţi în zonă, încadrîndu-se în sistemul măsurilor de securitate şi gardă adoptat cu ocazia acestei acţiuni”.
Totul urma să fie verificat, , urma să se facă ”controlul complex de securitate zilnic, la orele stabilite, a drumurilor şi itinerarelor turistice de agrement preferate (Poliştoacă, Valea Azugii, Predeal Valea Azugii, drumul nou pe sub Susai, Valea Gîrcinului, staţiunea Olăneşti), în care
sens se va urmări starea tehnică, practicabilitatea, posibilităţile de acces”.
Mijloacele de transport aerian din flotila prezidenţială trebuiau să fie pregătite pentru orice urgenţă de deplasare; urma să se facă, de asemenea, în acelaşi scop şi ”verificarea tehnică a trenului prezidenţial, astfel încît să poată fi folosit în orice moment”.
Obsesia faţă de microbi a dictatorilor şi „unitatea Sanepid X”
Obsedaţi de „microbi”, soţii Ceauşescu urmau să fie protejaţi şi în acest sens, ca de obicei, prin controale complexe ale Securităţii, în conlucrare cu unitatea specială Sanepid X, care analiza de obicei ”produsele cu destinaţie specială în cadrul laboratorului chimic” (era vorba de verificarea hranei Ceauşeştilor – n.n.).
Tot ei urmau să realizeze măsurile „igienico sanitare şi antiepidemiologice la reşedinţele rezervate şi la alte obiective speciale din zona acţiunii ori din alte judeţe, în cazul în care se vor desfăşura vizite de lucru”, precum şi controlarea personalul de servire, Direcţia de Securitate şi Gardă verificînd ”modul cum se realizează triajul epidemiologic al personalului de servire folosit la reşedinţele rezervate, executat de către personalul medical de la Sanepid X”, dar pînă şi ”cum sînt gardate sursele de apă de către Inspectoratele judeţene Prahova, Braşov şi Vîlcea ale Ministerului de Interne cu posturi de Miliţie şi militari în termen şi asupra modului de executare a serviciului de gardă la aceste puncte”.
Securiştii trebuiau să ştie totul în legătură cu persoanele cu care soţii Ceauşescu urmau să interacţioneze, într-un moment sau altul: prin Serviciul 4 din unitatea de Securitate şi gardă, urmau să se ia ”măsurile de apărare contrainformativă a personalului selectat din obiectivele date în competenţă care urmează să desfăşoare activităţi temporare în obiectivele speciale din zona acţiunii” şi ”împreună cu unităţile centrale şi teritoriale de Securitate, să realizeze cunoaşterea şi analizarea în plan informativ a personalului de diferite specialităţi, selectat să presteze servicii, la cerere, în folosul înaltelor personalităţi”.
Ceauşescu a murit – nu şi Securitatea lui
Cel ce urma să se ocupe de ”implementarea” de dotarea cu armament a gărzii lui Nicolae Ceauşescu în ”Acţiunea CRISTAL ‘90” fusese lt.col. Ion Apostolescu. După 1989, în anul 1993, a devenit şef al SRI în judeţul Braşov, în chiar zona în care ar fi urmat să asigure paza lui Ceauşescu, în concediul lui din iarna anului 1989-1990. În 2000, l-am găsit ca general, în lista de decorări cu prilejul aniversării Zilei Naţionale a României.
Nu e singurul ofiţer superior din proximitatea dictatorilor, care au urcat în funcţie şi grad, deşi au făcut parte din comandamentele pentru ultimele acţiuni ale Securităţii din decembrie 1989, prevăzute în ”planurile de măsuri” ORIENT ’89 şi CRSITAL ’90. Maiorul Marian Ureche a ajuns general şi şeful SIPA, serviciul secret din Ministerul Justiţiei în vremea lui Adrian Năstase şi în primii ani ai mandatului lui Traian Băsescu; locotenent-colonelul Gheorghe Stan a ajuns prim-adjunct al lui Virgil Măgureanu, la crearea Serviciului Român de Informaţii, iar după ”debarcarea” sa de la SRI în urma ”scandalului Berevoieşti”, a ajuns director adjunct la Fonduş
Proprietăţii de Stat (FPS).
Un fost subordonat al său, maiorul Dan Gheorghe, a ajuns şeful serviciului secret al MI-ului, UM 0215 (”doi şi-un sfert), ”mentor” şi ”înger păzitor” al geenralului SRI Florian Coldea. Colonel Tiberiu Lopatiţă, de la Unitatea Specială R, care se ocupa de comunicaţiile radio în timpul acţiunilor ORIENT şi CRISTAL a ajns, după 1989, şef al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Ce dovadă mai bună că la Revoluţie n-a murit Securitatea, ci doar oamenii împuşcaţi în stradă?
