Am zărit-o la prima mea vizită în Șimon și atunci m-am îndrăgostit de amândouă. Și de căsuță, și de sătucul care se vede minunat de sus, de pe Dealul Bălăban.
M-am dorit mult să o cunosc pe bunica – și să mă ierți că spulber mitul ăsta pentru tine – și să îi spun cât drag și dor transmite casa ei, în schimb, însă l-am cunoscut pe Ciprian. Trimisul bunicii, cum ar veni. Împreună cu tatăl lui, tâmplari de meserie amândoi, au cumpărat gospodăria veche de peste 100 de ani și au recondiționat-o în așa fel încât să păstreze cât mai intact farmecul rustic al așezărilor brănene, dar să ofere și confortul pe care, ne place să recunoaștem sau nu, omul modern îl caută.
Fiecare dintre cele 2 căsuțe se închiriază la cheie și poate acomoda 4 persoane (+2 copii). Cum intri pe ușă, dai într-un living mare și minunat decorat. Ochii încep să îți fugă prin cap și nu știi unde să îi oprești mai întâi – pe masa mare, pictată manual cu flori, înconjurată de scaune așișderea, pe canapeaua țesută cu motive tradiționale, pe balansoarele bunicii, pe șemineu sau pe lămpile făcute din farfurii de lut colorate. Șemineul, nimic altceva decât vatra bunicii frumos recondiționată era pregătit de acțiune.
Cele 2 dormitoare de la etaj sunt identice, au băi proprii, sunt foarte spațioase, colorate în nuanțe pale (unul bleu, altul vernil) și pictate până în cel mai mic detaliu. Acesta e unul dintre aspectele care m-a cucerit – fiecare element de mobilier din fiecare odaie este pictat manual și nu am văzut să fie 2 flori sau 2 frunze la fel.
Articolul poate fi citit în întregime pe ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV.
