Florentina Tituleac are 23 de ani și este învățătoare în Gârcini, una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din țară, și care este ocolită de multă lume, inclusiv de curieri care se tem să intre în acest cartier ce aparține de Săcele. „Când le spun oamenilor că sunt învățătoare în Gârcini, mă întreabă: «dar în altă parte n-ați găsit?» Uneori încerc să le explic că am venit de bunăvoie, alteori doar zâmbesc. La final de semestru, fiecare învățător trebuie să numere absențele adunate de fiecare copil. Mie mi-ar fi mai ușor să număr prezențele. Absenteismul este una dintre cele mai mari provocări ale comunității, iar în spatele unui „nu vrea, doamnă, să vină” sau a unui „nu am putut să-l aduc” stau diferite provocări pe care părinții nu le pot gestiona. Unii dintre ei au nevoie de lucruri de bază: mâncare, îmbrăcăminte, rechizite. În alte familii, părinții lucrează, iar copiii vin la școală doar când schimbul de lucru al mamei sau al tatălui nu se suprapune cu programul de la școală. Nu puține sunt și cazurile în care părinții se hotărăsc să plece în străinătate. Unii părăsesc țara temporar, cât au de muncă acolo părinții. Alții pleacă definitiv, iar de cele mai multe ori aceștia nu sunt retrași de la școală”, povestește Florentina.
După primul an ca învățătoare a acceptat că elevii săi nu au cum să învețe, dacă nu le sunt satisfăcute nevoile de bază: haine, încălțăminte, rechizite, hrană. Am realizat strângeri de fonduri pe Facebook, am cerut lucrurile de care aveam nevoie și le-am primit. Am început să caut proiecte pe care să le aduc la noi la școală. Anul trecut, Zâna Merciluță ne-a vizitat și ne-a reparat dințișorii. Am primit cărți pentru un club de lectură și am mers în excursii: la Zoo, la bibliotecă, pentru prima dată la teatru. Am rămas după ore în școală pentru a face ore remediale cu elevii. Niciunul dintre aceste lucruri nu este trecut în fișa postului, dar eu am înțeles că dacă nu fac toate acestea, nu pot să fac munca de învățător.
Acum elevii Florentinei sunt în clasa a II-a și chiar dacă pandemia a bătut la ușă în martie anul trecut la mijlocul alfabetului, jumătate dintre elevi știu să scrie, să citească și să socotească. „Cu cealaltă jumătate am reluat literele și văd progrese în fiecare zi”, a mai spus tânăra învățătoare.
Întreaga experiență a Florentinei ca învățătoare la Gârcini poate fi citită aici.
