După încheierea războiului și unirea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei cu România, Banca Națională a României (BNR) se afla în fața unui nou început, prin extinderea activității la nivel național și dezvoltarea rețelei sale de sucursale și agenții.
La 6 noiembrie 1919, Consiliul general al BNR a decis înfiinţarea primelor sale agenții din Transilvania în orașele: ,,Brașov, Sibiu, Cluj, Arad, Temișoara și Oradea Mare”.
Pe 11 octombrie 1920, Guvernatorul I.G. Bibicescu preciza în faţa Consiliului de administraţie că „începerea funcţionării” primelor sedii, „nu mai are niciun motiv de a fi întârziată” şi propunea ca ele să-şi înceapă operaţiunile în ziua de 15 octombrie 1920, ceea ce s-a și întâmplat, Agenția BNR Brasov începându-și activitatea.
Prima conducere a Agenției Brașov a fost numită de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale, fiind desemnați, prin delegare, în funcția de director d. Gr. Bălănescu (transferat de la Agenția Roman) și Al. Petit- contabil (fost casier la Sucursala Brăila).
Agenția Brașov a BNR și-a început activitatea într-un spaţiu al fostei Băncii a Austro- Ungariei, imobil ce fusese cumpărat de Banca Austro-Ungariei în 1901 pentru prețul de 50.000 coroane, fiind o „casă de piatră cu două etaje, 18 locuinţe şi curte”, construit în anul 1877, care era amplasat la numărul 53 pe fosta Uliţa Căldărarilor (denumită în germană Purzengasse şi în maghiară Kap – utca), astăzi str. Republicii nr. 45.
La 13 ianuarie 1922, primul – ministru Tache Ionescu și guvernatorul Mihail Oromolu au semnat Convenţia prin care cele 13 imobile prevăzute în contractul de la Turnu Severin au fost cedate BNR, în schimbul sumei de 25 milioane lei. Deoarece BNR se afla în posesia acestora încă de la 4 martie 1921, dreptul de proprietate s-a considerat transmis de la această dată. Astfel, 13 clădiri ale acestei bănci aflate pe teritoriul intrat în componenţa României reveneau statului român, care le-a vândut Băncii Naţionale a României, pentru suma de 25.000.000 lei, potrivit ,,Convenţiunii” din 16 ianuarie 1922.
Imediat după înființare, Agenția BNR Brașov a fost implicată în unificarea monetară, care a constat în retragerea coroanelor austro – ungare din Transilvania și Bucovina, a rublelor rusești (de două tipuri, Romanov şi Lvov) din Basarabia și a leilor de ocupație, și înlocuirea acestora cu leii BNR.
Agenția Brașov a stat tot timpul la dispoziția factorilor producători din județ, prin creditele de reescompt acordate instituțiunilor de credit, fără diferența de originea etnică a acelora. Datorită acestui fapt și a situației economice a Județului, care era în plină desvoltare și volumul operațiunilor din Sediu au crescut în așa masură că Centrala B.N.R., apreciind acest lucru în Decembrie 1932 a ridicat Agenția la rangul de Sucursală.
Alături de Agenția/Sucursala Brașov a Băncii Naţionale a României, în acea perioadă au funcţionat peste 22 de bănci, dupa cum rezultă din ,,Registrul bancar de pe lângă Camera de Comerț și industrie Brașov, dintre care amintim: Banca generală de economii ,,Sparkassa’’ (1835-1939, prima bancă din țară, înființată la Brașov, Banca ,,Albina’’(1872-1949, primul institut de credit românesc- foto 6), Banca Românească Brasov (1911-1948), Banca de Comerț Brașov (1919-1949), Banca Ardeleană (1920-1948), bănci populare și bănci agricole etc.
După cel de-al doilea război mondial, în 1948 a devenit Sucursala judeţeană Braşov şi, în scurtă vreme, Sucursala judeţeană Braşov a Băncii RPR – Bancă de Stat.
Dacă operațiunile de la începutul activității priveau: deschiderea unui cont curent, scontul, împrumuturile pe titluri și depozite, mandatele la ordin, cecurile, activitatea s-a extins și diversificat, astfel încât, în perioada comunismului, activitatea Băncii Naționale cuprindea multiple domenii de activitate, îndeplinind și funcția de bancă comercială, prin:
- Creditare (se asigura planificarea, acordarea, urmărirea rambursării și mai ales controlul creditelor utilizate de întreprinderi și cooperative);
- Verifica stabilirea și utilizarea fondurilor de salarii;
- Urmărea modul în care se derulează operațiunile fără numerar în economie de la stabilirea modalitățiilor de plată în contractele economice;
- Răspundea de modul în care sunt respectate reglementările privind circulația numerarului, stabilea volumul de numerar necesar efectuării plăților de salarii;
- Realiza urmărirea și controlul privind veniturile bugetului de stat local și republican;
- Realiza activitatea de emisiune și circulație a numerarului, plățile în numerar fiind efectuate exclusiv prin casieriile BNR, chiar și pentru clienții băncilor comerciale, etc.
Din 1 decembrie 1990, funcțiile comerciale ale B.N.R. devin atributul băncilor comerciale, dată de la care doar instituțiile bancare și Trezoreria Statului mai au conturi deschise la B.N.R., și începând cu 1991, domeniile de activitate sunt cele prevăzute în legile de organizare și funcționare ale instituției și alte reglementări conexe specifice.
Încă din 1948, din cauza activităților în creștere, BNR a închiriat mai multe imobile sau spații din imobile care aparținuseră băncilor intrate în lichidare. Între acestea, s-a aflat și cel din P-ța 23 August (Sfatului) nr.26 Brașov.
În septembrie 1950, Banca Națională a României – Sucursala Brașov, printr-un concurs de împrejurări și voință a unor factori decidenți de la vremea respectivă, a fost nevoită să își mute sediul din str. Republicii nr. 45 în P-ța Sfatului nr. 26 .
Actualul sediul al Agenției Brașov a Băncii Naționale a României se află în unul dintre ,,Palatele Czell” palate edificate de cei doi frați Frederich și Wilhelm Czell, la începutul sec. XX, ca o expresie a spiritului întreprinzător și puterii financiare a celor doi industriași, care fac parte din familia care a fondat fabrica de bere și malț din Dârste, o fabrică de băuturi spirtoase și multe alte afaceri conexe, deținând în fapt un monopol asupra producției de băuturi în Țara Bârsei și afaceri extinse în toată țara.
Istoria acestui imobil începe din 22 noiembrie 1882, când Czell Frigyes (Frederich) cumpără în de la Schmith Karoly, pentru suma de 40.000 fd., proprietățile aflate în Șirul Inului de la nr. 31, 32 si 33 (casă de piatră, curte și gradină), apoi demolează cele trei case existente și edifică până în 1903, după ,,Planurile modificatoare pentru clădire de locuit cu două niveluri a Excelenței Sale D-lui Friedrich Czell” o clădire de locuit cu două nivele, care potrivit planurilor are o compartimentare și o destinație a spațiilor cel puțin interesantă: la subsol (,,pivniță,,) depozite de lemne (cu trape pentru lemne), de legume, chiar și o pivnița de vinuri, la parter: un mare spațiu pentru cafenea și apoi în prelungire cameră de joacă, ,,boltă,, – spațiu comercial, camere. Pe o porțiune a parterului există și mezanin, destinat inițial ca locuință pentru personalul ce deservea imobilul; la etajul I și II, chiar suprapuse/în oglindă/identic, destinația încăperilor era chiar puțin inedită pentru percepția actuală, dar sigur la modă la început de sec. XX, astfel găsim și camere de serviciu, cameră pentru servitor, camere pentru mic dejun, camere de oaspeți, de primire, sufragerii, iar pe latura dinspre piață/fațadă, saloane, budoar, fumoar și camera domnilor.
Palatul maiestos ridicat în centrul orașului, acolo unde se organizau târgurile în trecut și se împărțea dreptatea, avea renumita cafenea Elite la parterul imobilului cu o grădină de vară amenajată în spatele clădirii, spre pârâul Graft .
În 2003 clădirea trece din proprietatea statului şi administrarea Băncii Naţionale a României în proprietatea băncii (O.U.G. nr.51/2003), iar în anul 2006 la solicitarea băncii se întocmeşte lucrarea de clasare şi se înregistrează clădirea în lista monumentelor istorice (Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr.2098/2006).
Începând cu anul 2011 unitatea teritorială din Brașov își desfășoară activitatea în conformitate cu atribuțiile prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea BNR, sub denumirea de Agenția Brașov. Toate acțiunile sunt întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice ale instituției.
