Sunt cinci ani de când am norocul să mănânc cele mai bune roșii. Mare tupeu o astfel de declarație, știu, va trebui să mă crezi dacă încă nu le-ai gustat pe cele pe care le cultivă Lucian Dragomir în satul Vad, comuna Șercaia de lângă Brașov. Mi-am petrecut o zi la grădina lui, „Grădina cu hrean”, după cum îi spun cei din sat, care se duc toamna și-și iau singuri hreanul pentru murături. Lucian știe și nu se supără. În ziua în care am fost la Vad am cules legume de printre crăițe și variante de busuioc, am mâncat și am povestit cu Lucian.
A mărturisit că cea mai frumoasă amintire a lui e de când avea vreo cinci ani și abia ajungea cu fruntea la masa de preparare a unei patiserii din Piața Enescu din Brașov, unde a făcut poale-n brâu. Bunica Steluța, zisă și Tutița, e cea de la care a învățat ce înseamnă gustul bun și bunul gust în bucătărie. Recunoaște că e o evoluție aparte pentru un băiat care a văzut pentru prima dată o vacă în atlasul zoologic pe la opt ani și munca lui de acum. Pe de altă parte, preocuparea pentru savoare și gust a fost cea care l-a călăuzit mereu.
Busuioc lemonat și crăițe
Povestesc despre gust, dar să vezi ce miros e la grădină! Busuiocul lemon e ceva între busuioc, mentă și lămâie, data viitoare o să iau pentru o limonadă. Dacă mă mai primește Lucian, că am mâncat o găleată de roșii singură în timp ce culegeam. El mai încerca să mă țină de vorbă, dar eu, complet nepoliticos, vorbeam cu gura plină sau îi puneam lui întrebări. Din roșiile Roma se face cea mai fină paste de tomate, pentru că au un conținut mare de zaharuri, știi ce bune sunt acolo, în câmp, șterse doar puțin pe tricou?
Roșia e cea mai apreciată, ceapa e cea mai iubită
Lucian s-a apucat de producție eco-bio în 2012, pentru că avea nevoie de legume ”curate”, din cauza unei condiții medicale mai speciale. A produs atât de mult, încât chiar și după ce a împărțit prietenilor, tot i-au mai rămas, așa că a început prelucrarea lor. În 2013 a înființat „La Borcan”. De tomate sau roșii, cum le spunem noi, s-a îndrăgostit tot atunci, pentru că ele pot fi preparate în foarte multe feluri: paste, sos, deshidratate sau murături, ele sunt nelipsite. Acum are 23 de soiuri, din cele 50 pe care le-a încercat de-a lungul timpului. „Vedeta” este roșia de Făgăraș, „o roșie mică, nervoasă și acidă, ca femeile din Țara Făgărașului”, după cum declară Lucian. „Aciditatea e o calitate la roșii, e un compliment”, mi-a zis el repede, când mi-a văzut fața. „Gustul românesc bun al roșiilor este dat de aciditate, pentru că au mai mult licopen, cu cât este solul mai acid”, pe care îl prepară special cu găinaț temperat cu zeolit.
Articolul poate fi citit în întregime pe Zile și Nopți – AICI.
