Casa de Economii și Consemnațiuni, actuala CEC Bank, lua ființă la 1/13 decembrie 1864, prin publicarea legii de înființare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni în Monitorul Oficial nr. 268. CEC a fost inspirată după statutele caselor de economie din Franța și a celei din Brașov, înființată încă din anul 1835.
Kronstädter Allgemeine Sparkasse (în limba română Casa Generală de Economii din Brașov) a fost prima bancă din Transilvania. Sediul acesteia era în strada Mureșenilor, numărul 1. A constituit un model pentru instituţiile de credit săsești și românești înfiinţate ulterior.
Sașii au fost primii care au luat iniţiativa înfiinţări de instituţii de credit în Transilvania.
Din cauza prevederilor legale, lui Peter Trangott Lange von Burgenkron (1795 – 1875), funcţionar la cancelaria imperială din Viena, i-au trebuit opt ani până a reușit să înfiinţeze banca.
Ea a fost deschisă în 1835, la Brașov, fiind de fapt o cooperativă de credit. Capitalul iniţial a fost de 3.996,12 florini, subscris în cote egale de 54 de persoane, potrivit volumului „Minerva. Enciclopedie Română”.
Anihilarea cămătarilor
Scopul Casei din Brașov era de a propaga spiritul de economie în rândurile calfelor, meseriașilor, zilierilor și servitorilor din comunitatea săsească din Transilvania. Dar și de a anihila cămătarii și zarafii, care dădeau bani împrumut cu dobânzi mari.
Sigla era stupul de albine, iar sloganul: „Muncește, adună, sporește!“. Primii bani erau păstraţi în lada casieriei, ce era armată cu benzi metalice și prevăzută cu trei încuietori.
Lada se afla în camera funcţionarilor. Aceasta a fost înlocuită, în anul 1839, cu o casă metalică. În 1858, a apărut seiful de oţel blindat. Banca a evoluat treptat către o una modernă și s-a transformat în societate pe acţiuni în 1896, dar și-a păstrat caracterul altruist.
Astfel, până în 1909 investise numai pentru scopuri publice, culturale și economice, impresionanta sumă de 1.542.777 coroane. A finanţat reconstruirea Palatului Reduta din Brașov.
În iunie a fuzionat cu Banca de comerţ și industrie din Brașov și cu cea din București.
Prima lege a CEC
La 16 ianuarie 1880, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 12 Decretul de Înfiinţare a Casei de Economii, ca anexă a Casei de Depuneri și Consemnaţiuni, cu scopul de „a provoca, a păstra, a face producătoare și a strânge economiile cele mai neînsemnate ale claselor muncitoare’.
Noua instituţie, numită Casa de Depuneri, Consemnaţiuni și Economie, și-a început activitatea la 1 ianuarie 1881, stabilindu-se de la început o delimitare a sferei de acţiuni: Casa de Economie și-a concentrat atenţia asupra atragerii micilor economii, începând de la 1 leu la 300 de lei, iar Casa de Depuneri și Consemnaţiuni a rămas să se ocupe cu păstrarea depunerilor cu caracter obligatoriu (consemnări, cauţiuni, garanţii etc), precum și cu atragerea depunerilor voluntare de capitaluri mai însemnate.
La 1 august 1930, Casa de Economie se desprinde de Casa de Depuneri și Consemnaţiuni, devenind instituţie publică autonomă sub autoritatea Ministerului de Finanţe, cu denumirea de Casa Generală de Economii, pentru ca, la 1 septembrie 1948, cele două instituţii să se contopească formând Casa de Economii și Consemnaţiuni (CEC).