Iohannis a promulgat legea carantinei și izolării: Românii infectați cu COVID-19 vor putea fi internați obligatoriu. Legea intră în vigoare marți

Președintele Klaus Iohannis a promulgat sâmbătă dimineața legea carantinei și izolării, adoptată joi seara de Senat în calitate de for decizional, după ample dezbateri.

Actul normativ urmează să fie publicat în Monitorul Oficial și va intra în vigoare după trei zile, adică de marți.

Până în prezent, au fost externați la cerere peste 900 de români infectați cu coronavirus, după ce Curtea Constituțională a decis că nimeni nu poate fi internat obligatoriu sau carantinat pe baza unui ordin de ministru, fiind necesară o lege în acest sens. Deși guvernul a înaintat cu celeritate un proiect de lege în acest sens Parlamentului, PSD a tergiversat aproape două săptămâni adoptarea actului normativ.

Legea prevede că personalul medical poate fi detaşat fără concurs şi beneficiază de o plată suplimentară de 50% din salariu, plus o diurnă de 2%. Izolarea persoanelor bolnave sau purtătoare ale „agentului înalt patogen”, dar care nu prezintă simptome, poate fi făcută pentru maxim 48 de ore, însă medicul poate recomanda prelungirea măsurii. A fost eliminată complet din lege „carantina bunurilor”, însă au fost introduse reglementări în situaţia posibilei infectări a minorilor. Orice persoană poate contesta în instanţă actele administrative normative cuprinse în legea carantinei. Soluţionarea va fi făcută în maximum 15 zile, iar apelul la decizia primei instanţei va fi judecat de un complet format din 5 judecători de la ÎCCJ, care se pronunţă în termen de 5 zile de la sesizare, potrivit News.ro.

„Carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz la domiciliul persoanei la o locaţie declarată de aceasta sau după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, care:

a) Sosesc din zone în care riscum epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;

b) au intrat în contact cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.

În situaţia în care persoanele menţionate la alin. (1) refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control recomandă, iar reprezentantul direcţiei de sănătate publică decide carantinarea persoaneio în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă aceştia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.

Măsura carantinării se instituie pe durat perioadei de incubaţie specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Măsura încetează la expirarea termenului specific perioade de incubaţie sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării din prezenta lege”, arată reglementările proiectul de lege adoptat de Senat.

Lista spaţiilor special desemnate de autorităţi pentru carantinarea persoanelor este stabilită prin hotărârea Guvernului.

Măsurile se aplică pentru grupurile populaţionale care sunt susceptibile de a prezenta risc epidemiologic şi biologic pentru sănătatea publică, de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, iar, în cazuri individuale, prin decizie motivată a direcţiei de sănătate publică, care va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege. Măsurile şi grupurile populaţionale se stabilesc de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, în baza propunerii Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolillor înalt contagioase pe teritoriul României.

Izolarea dispusă pentru 48 de ore. Medicul poate recomanda prelungirea măsurii

„Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive”, conform iniţativei legislative adoptate de senatori.

De asemenea, lista bolilor infectocontagioase pentru se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locaţia declarată de acestea sau, după caz, în unităţi sanitare sau în locaţii alternative ataşate acestora, precum şi lista unităţilor sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Izolarea se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice şi a evaluării biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mai mult de 48 de ore.

„Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi dacă se menţine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locaţia declarată de aceasta”, potrivit sursei citate.

Dacă o persoană refuză măsura izolării, „medicul informează de îndată, după consemnarea refuzului persoanei, direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care, în termen de cel mult două ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura izolării recomandată de medic, în unitatea sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată acesteia”.

Decizia are caracter individual şi se comunică de îndată persoanei în cauză.

Măsura izolării instituită încetează la dat confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice şi paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

Reglementări şi în cazul minorilor

Dacă persoana este minor, măsura izolării se instituie pentru acesta la domiciliul aparţinătorului ori la locaţia declarată de acesta.

Când măsura carantinei sau a izolării a fost luată faţă de o persoană în a cărei ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau a altei cauze, din orice motiv, rămâne fără supraveghere şi îngrijire, părintele, ocrotitorul legal, personalul medical sau reprezentantul direcţiei de sănătate publică anunţă serviciul public de asistenţă socială, în vederea monitorizării acestora şi dacă se impune, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire temporară pentru persoanele respective.

Monitorizarea şi măsurile legale de ocrotire temporară a minorilor pot fi dispuse doar pe durata în care acestea rămân fără supraveghere şi fără îngrijire şi „nu au ca efect suspendarea de drept a exerciţiului drepturilor părinteţi sua a drepturilor ocrtotitorilor legali”.

Cum e dispusă carantina pentru persoanele care vin în România

Carantina pentru persoanele care sosesc în România din zone cu risc epidemiologic ridicat sau pentru persoanele care au intrat în contact direct cu persoanele infectate, în situaţiile de risc epidemiologic, se dispune prin hotărâre a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României şi se pune în aplicare prin ordine ale ministrului Sănătăţii şi ale unităţilor din subordine.

În ceea ce priveşte carantina zonală, ea se instituie prin ordin al şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau al persoanei desemnate de acesta, în baza hotărârii Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, la propunerea direcţiei de sănătate publică teritorială şi cu avizul Institutului Naţional de Sănătate Publică.

„Institutul Naţional de Sănătate Publică, pe toată perioada situaţiei de risc epidemiologic şi biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectorcontagioase pe teritoriul naţional, are obligaţia de a comunica zilnic numărul ccazurilor noi, numărul cazurilor retestate şi numărul total de teste pentru cazurile noi şi cazurile retestate, raportate separat, la nivel naţional şi judeţean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate”, mai prevede legea.

Oricine poate contesta în instanţă toate actele administrative din lege

Ordinele şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau ale persoanei desemnate de acesta pot fi contestate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanţa competentă.

De asemenea, „toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege, pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanţa competentă, cu acţiune în anulare la indtanţa de judecată competentă, atât pentru motive de legalitate, cât şi de netemeinicie, în termen de 5 zile de la publicarea actului administrativ în Monitorul Oficial sau la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului în cazul nepublicării acestuia”.

Cererile de anulare a actelor administrative normative în instanţă sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Soluţionarea contestaţiei va avea loc în termen de maximum 15 zile de la data sesizării instanţei, în complete formate din 3 judecători. Primul termen de judecată este de maximum 5 zile de la data înregistrării în anulare, iar termenele ulterioare nu pot depăşi 10 zile în total.

Decizia primei instanţe poate fi atacată cu recurs în maximum 2 zile. ÎCCJ se pronunţă în complet de 5 judecători, în termen de 5 zile de la sesizare, prin hotărâre definitivă.

Detaşarea medicilor. Indemnizaţia de detaşare e de 50% din salariu

Pe durata detaşării  este asigurată persoanei detaşate, „suplimentar faţă de salariul plătit de unitatea angajatoare, plata indemnizaţiei de detaşare în cuantum de 50% din salariul de încadrare, diurna zilnică de 2% din salariul de încadrare, precum şi cazarea şi transportul în localitatea unde se dispune detaşarea”.

Drepturile plătite persoanei detaşate sunt suportate din bugetul Ministerului Sănătăţii, transportul este asigurat de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, iar cazarea de către instituţia care beneficiază de serviciile persoanei detaşate sau, după caz, de către unitatea administrative-teritorială.

Ministerul Sănătăţii şi DSU din cadrul MAI vor operaţionaliza un Registru Naţional al voluntarilor din rândul personalului medical pentru situaţii de urgenţă.

Este prevăzută şi posibilitatea angajării temporare, fără concurs, a personalului medical în unităţile sanitare şi în cadrul Direcţiilor de Sănătate Publică deficitare.

Senatul a adoptat joi seară, în calitate de for decizional, proiectul de lege privind carantina şi izolarea. Raportul de admitere cu amendamente al Comisiei juridice şi iniţiativa legislativă au fost adoptate de plenul Senatului cu 115 voturi „pentru”, opt „împotrivă” şi trei abţineri.