A făcut un an, micutu’.
La vârsta lui, altora le dau dințișorii de lapte, dar el a rămas cu dantura cu care a intrat la creșa de reeducare. Aia ajunsă celebră după ce a apărut luni întregi pe pancartele protestatarilor din toată țara, pe care scria „Liviu Dragnea, nu fi trist/La Jilava au dentist!”.
Iubitor de tradiții, cum îl știm, nu cred să-i fi scăpat ritualul alegerii unui obiect de pe tăviță, cum e datina la români la un an de viață Ce i-or fi pus gardienii și colegii în față? Oare ce i-au etalat pe tipsie? N-avem de unde ști, că unde stă el, săracu’, nici pasărea nu trece, nici vestea nu răzbate. Dar putem presupune. Mă gândesc ca i-au rânduit frumos, după cutumă, mai multe opțiuni, ca să afle ce drum își va alege în viață, după ce iese de la mititca.
Mai întâi, un teanc de bani, că lui tare i-au plăcut când umbla liber printre noi și își umplea buzunarele.
Alături i-au așezat, mai mult ca sigur, un set de cârlige de undiță, că mult îi mai plăcea pescuitul. Deși n-a prins niciodată peștele ăl mare – mandatul de președinte – oricât s-a străduit și oricâte nade a aruncat.
Pe tavă s-a lăfăit negreșit și o roșie mare și zemoasă. Din soiul în care-și înfigea el dinții cariați în direct și povestea patriei, cu suc tomat scurgându-i-se-n barbă, cum o să resusciteze el agricultura și o să mâncăm toți numai produse românești, eventual coapte sub soarele Teleormanului.
Ca să-i răsplătească râvna cu care muncește în atelierul auto al pușcăriei, paznicii i-au așezat gingaș și un cardan nou-nouț. Au auzit ei că DNA și justiția rea i-au cam stricat direcția.
Nu putea lipsi de pe tavă, în vremuri de pandemie, și o pastilă. Nu chiar vitamina D – probabil de la „Daddy” – pe care voia el cândva să le-o dea copiilor de școală ca să-i întărească. Ci o pilulă pentru dureri de spate: după ce s-a luptat ani întregi cu statul paralel, șezutul orizontal pe patul din celulă îl omoară acum pe Liviu.
Altceva a ales, însă, pușcăriașul Dragnea, la împlinirea unui an din cei trei și șase luni pentru care a fost pus la păstrare de judecători. Cred că mânuța aia cu care desena cânda viitorul Românikăi i s-a dus direct către pamperși. Nu orice fel de scutece, însă, ci unele marca CCR, unde a ajuns sesizarea de neconstituționalitate a deciziei care l-a trimis după gratii, după ce ICCJ i-a respins deunăzi contestația la executarea pedepsei. Probabil că amicul Valer Dorneanu, președintele CCR, i-a trimis fârtatului Dragnea niște schimburi până când îi va clăti trecutul pătat. Curat constituțional, în complet de trei ape călduțe.
Acum înțeleg ce-i cu halatele ălea vișinii în care se deghizează cei 9 judecători de la Curte când intră în sală.
Aștia-s puericultori.
Text de Vifor Rotar
