Nu știu ce gusturi aveți în materie de imobiliare. Poate vă plac penthouse-urile sau sunteți fani căsuțe cochete, cu parfum de chalet franțuzesc, pitite în desiș de copaci umbroși. Ori poate vă impresionează căsoaiele masive, impozante ca un manoir englezesc, care strivesc întreg peisajul din jur.
Din orice categorie ați face parte, sunt convins c-ați fost dezamăgiți după ce-ați vizionat imaginile cu Insula Belina. Cuibușorul de nebunii pescărești al lui Liviu Dragnea. Piciorul de plai – de fapt, de plaur – pe care se retrăgea în weekenduri mahărul PSD, obosit de câte copite dădea în gura justiției în timpul săptămânii. Gura de rai despre care scria toată presa și urlau jurnalele dușmănoase de știri, fără ca un jurnalist mai pricopsit să fi putut pătrunde vreodată acolo. Nu s-a găsit nici măcar un cameraman mai dibaci care să ridice o dronă și să iscodească de sus tot ce voia să vadă nația avidă de crâmpeie din viața bogătanilor roșii.
Lipsită de imagini de la fața locului, imaginația populară și-a suflecat mânecile și a suplinit penuria. Mințile înfierbântate ale românilor au construit virtual decoruri fastuoase, imobile sufocate de vegetații luxuriante, bungalowuri înșirate studiat pe malul apei. Nația și-l închipuia pe Dragnea revărsat în barcazuri burdihănoase, plutind siktirit pe apele doldora de știuci și sturioni, prinzând momeli cu caviar în undițe din aur masiv.
Ce-i drept, niște frânturi din paradis ne-au parvenit din postările întâiului pescar al țării. Pe facebookul lui Dragnea am văzut doi sclaveți de baltă – fostul premier Sorin Grindeanu și actual președinte al PSD Marcel Ciolacu – trăgând la rame sau lăudând slugarnic capturile șefului lor suprem. Era deja semnul că edenul lui Dragnea este ușor maculat de buruieni de duzină, dar aura pristină a locului era încă neatinsă.
Acum, că Insula Belina și Brațul Toader au revenit în administrarea Apelor Române, am trăit o mare și dureroasă dezamăgire. Descinderea autorităților pe fosta moșie a lui Dragnea, după șapte ani de exploatare sub familionul extins de Teleorman, mi-a rănit adânc așteptările. Dacă ministrul Mediului a mizat că dezvăluirile vor avea același efect pe care l-au avut asupra Românikăi din 89 robineții de aur din baia Ceaușeștilor, s-a înșelat amarnic.
În locul palatelor de cleștar la care ne așteptam cu toții, am văzut niște case abia ceva mai răsărite decât o gospodărie rurală. Nu tu vile superbe, nu tu trepte de marmură care să coboare până în apă, nu tu alei pietruite cu rocă scumpă. Niște hogeacuri banale, care nu se potrivesc neam cu fanteziile din mintea noastră despre luxul deșănțat în care se scălda Liviu Dragnea. Țărănetele ăsta care se cocoțase pe Românika cu ciorapii lui flaușați și manierele de chelner de birt.
Dacă s-ar face pușcărie pentru prost gust la noi, Daddy s-ar califica la sentința pe viață.
Și dacă tot vorbim de gratii pe moșia condamnatului, vizita cu public pe Insula Belina a mai produs o deziluzie. Peizanii urbani care s-au lăfăit acolo de atâta amar de vreme n-au avut nici măcar atâta vopsea cât să picteze un H mare pe heliportul ăla trântit ca nuca-n perete într-un lan de lucernă.
Ca să-ncheiem, fațada fisurată a fanteziilor despre Belina a dat la iveală o țopenie imobiliară cruntă. Dezamăgirea e la fel de mare ca aceea de vedea că Daddy Belinosul stă la răcoare pentru o amărâtă de instigare la abuz în serviciu, când are în antecedente fapte infinit mai grave.
Text de Vifor Rotar
