În mod absolut cert, felul în care consumăm cultură cu toții în acest timp a fost profund și radical schimbat. Am încercat să analizez dacă felul în care face parte cultura acum din viața mea este neapărat mai rău decât era înainte de criza pandemică sau nu.
De aproximativ o lună de zile, totul s-a mutat în mediul online. Toate teatrele (aproape toate – TSA este mult în urmă, ca de obicei) au programt vizionări gratuite ale multor piese. Am reușit să văd astfel piese pentru care înainte trebuia să fac drumuri la București sau în alte orașe și care au devenit disponibile pentru un larg spectru de spectatori, care poate înainte nu și-ar fi permis un drum la București+un bilet la teatru.
Multe muzee au pus la dispoziție tururi virtuale gratuite ale mai multor expoziții, nu doar a unor galerii anume ca până acum. Am reușit să mă „plimb” și să-mi „clătesc privirea” cu opere mari ale picturii, sculpturii și arhitecturii universale.
Biblioteci întregi pot fi citite online gratuit și mulți scriitori își oferă creațiile fără a cere contravaloarea materială a lucrării pentru că devine mai importantă ideea de a face cunoscute ideile, decât de a colecta o plată. Sigur că farmecul unei cărți care este împrumutată de la bibliotecă nu poate fi înlocuit, sau felul în care miroase o carte în librărie, în momentul în care o deschizi pentru prima oară, însă adaptarea vine și din felul în care învățăm să folosim tehnologia acum, mai ales cei care eram reticenți la tot ce înseamnă noutate virtuală.
Articolul poate fi citit în întregime pe Zile și Nopți Brașov.
