„Abia aștept să ne vedem la o petrecere, abia aștept să mergem la o terasă, abia aștept să mergem la cinema, abia aștept mergem la teatru…”
Pe măsură ce trec zilele, toate se transformă în declarații pe care nu știu în cât timp le vom uita: voi merge mai mult la cinema, la teatru. Voi căuta și voi merge la expoziții de artă. Voi fi mai atent la prieteni și mă voi bucura mai mult de vizitele lor. Voi avea mai mare grijă să observ natura, voi savura fiecare moment în ”libertate”.
Tânjim mai mult după lucrurile pe care nu le avem. Îmi place să cred că vom reuși să ne ținem de toate promisiunile astea. Cât de greu era să ne fi bucurat mai mult și înainte de toate lucrurile astea ”mici”, care au devenit dintr-o dată atât de mari. S-au transformat pentru că le-am luat întotdeauna de bune, am crezut că vor fi mereu acolo pentru noi. Din limitările noastre, ne-am crezut invincibili. Măcar de am ieși mai înțelepți din asta.
Până una alta, ia să nu mai așteptăm atâta și să vedem ce putem face acum. Această amânare a momentului când ”totul va fi bine” și proiecția unui viitor luminos duce la și mai mult stres acum. Înțeleg că punem pe hold diferite activități economice, înțeleg și recomand din tot sufletul să stăm în casă, aș adăuga doar că e nevoie să fim mai realiști cu privire la ceea ce putem face și cum putem contribui la starea de bine ACUM, să nu o luăm razna mai târziu.
Articolul poate fi citit în întregime pe Zile și Nopți Brașov.