În această perioadă numeroși specialiști din țară și din străinătate atrag atenția asupra rolului crucial pe care îl are distanțarea socială pentru minimizarea impactului de epidemie COVID-19. Cu toate acestea, există cazuri prezentate în presă în care o serie de persoane ignoră aceste avertismente. Persoane care ies în grupuri în parc, se împărtășesc la biserică cu aceeași lingură sau care organizează petreceri. Cum putem explica aceste comportamente?
1 Lipsa de educație
Unii nu au educația medicală necesară să înțeleagă că persoanele care nu prezintă simptome pot fi purtătoare de virus și contagioase. Adică, nu pot înțelege că dacă mă întâlnesc cu vecinul de la 7 sau cu o prietenă bună, NU e OK să dăm mâna sau să ne îmbrățișăm chiar dacă arată că se simt bine. Sau nu au educația necesară să înțeleagă că virusul se transmite prin aer și trebuie să ne protejăm nu doar nasul și gura, ci și ochii. Sau faptul că virusul poate rezista o perioadă îndelungată pe suprafețe de metal sau plastice (cum ar fi clanța ușii de la bloc sau a oricărei clădiri folosite de mai multe persoane). Sau să înțeleagă presiunea pe sistemul medical exercitată în perioada de vârf a epidemiei.
Unii nu au educația economică necesară să înțeleagă impactul deciziilor fiecăruia asupra economiei. Adică fiecare decizie nefericită (ex. dau o petrecere de ziua mea, că și așa statul mă plătește să stau acasă) poate avea un efect de boomerang asupra mea, însă va fi prea târziu când voi înțelege cu adevărat dimesiunea impactului asupra economiei (ex. peste 1 an voi fi șomer și îmi va fi foarte greu să-mi găsesc o slujbă) sau a stilului de viață (ex. mi s-a anulat vacanța din Grecia pe care am programat-o în august).
Alții nu au educația matematică-statistică necesară să înțeleagă ce înseamnă creștere exponențială și să interpreteze corect datele statistice. Adică dacă azi avem câteva sute de cazuri în România, fără să luăm măsurile necesare în curând putem avea zeci de mii de cazuri de persoane infectate (asemeni Italiei). Sau dacă citim în presă că majoritatea celor care au decedat au fost persoane în vârstă, mulți dintre care au avut condiții medicale preexistente, acest lucru nu trebuie interpretat că tinerii sunt imuni.
2 Efectul Dunning-Kruger
Despre acest efect am mai scris în presă acum câțiva ani. În 1999, psihologii Justin Kruger și David Dunning de la Cornell University au publicat rezultatele unor serii de studii în care au investigat măsura în care indivizii sunt conștienți de limitele (in)competenței lor. Studiile a fost inspirate dintr-un caz real în care un spărgător de bănci a jefuit în timpul zilei două bănci din Pittsburg, aparent fără să facă nici un efort să-și deghizeze identitatea. După ce a fost prins de poliție, spărgătorul a părut foarte surprins că a fost identificat, deoarece el își acoperise fața cu suc de lămâie. Aparent spărgătorul era convins că sucul de lămâie întins pe față îl va face invizibil camerelor video de supraveghere.
Această întâmplare i-a determinat pe Kruger si Dunning să investigheze legătura dintre limitele abilităților unor indivizi de a se auto-evalua corect și nivelul lor de incompetență. Psihologii au aplicat o serie de teste prin care au evaluat atât performanța indivizilor în domenii ca înțelegerea umorului, raționament logic și înțelegerea structurilor gramaticale, cât și abilitatea acestora de a-și autoevalua corect performanța. Rezultatele au arătat că indivizii cei mai incompetenți și-au supraestimat în mod dramatic competențele în fiecare dintre cele trei domenii în care au fost evaluați, iar indivizii care au obținut scoruri mari la teste și-au subestimat competențele. Variante diferite ale acestui studiu au fost replicate în cercetări ulterioare, iar rezultatele au fost similare.
Unii preferă să explice acest fenomen prin vorba din popor: ”Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”.
Citește analiza psihologului Facian Dolean mai jos:
3. din vina autorităților
https://inpolitics.ro/de-ce-nu-respecta-romanii-carantina-din-vina-autoritatilor_18444940.html