Economic, Stiri Brasov

Povestea brandurilor industriale din Brașovul de acum 100 de ani: Wilhelm Scherg & Comp. – „Fabrica de postav, țesături de modă și tricotaje Brașov”

Brașovul avea o industrie destul de dezvoltată la începutul anilor ’20, la scurt timp după terminarea Primului Război Mondial. Brandurile „made in Brașov” de la acea vreme vizau o gamă variată de domenii, iar unele dintre produse au ajuns să fie model pentru lumea occidentală fiind copiate de întreprinderi din Germania sau Austria. 

 Fabrica Scherg, care a început cu un singur război de țesut și a ajuns, la începutul secolului XX, cea mai înfloritoare din România, se afla pe strada Timișului, fiind o societate particulară, începută cu 6 lucrători. În anul 1922 avea 450 de lucrători, dintre care 320 cetățeni români și 130 alte naționalități, o capacitate tehnică de 150 războaie acționate de o mașină cu aburi de 800 H.R., cu forță electrică 100 H.P și producție anuală de cca 400.000 metri stofă de tot felul.

Mihael Scherg, născut la 7 octombrie 1798, a învățat meseria de postăvărit încă de la 14 ani. După terminarea uceniciei, în 23 septembrie 1818, a plecat să colinde lumea până în anul 1821, când s-a întors acasă, după ce a zăcut 48 de zile bolnav la Teschen. A început să lucreze la un postăvar din oraș, iar pe 11 noiembrie 1823 s-a înscris în breasla postăvarilor din Brașov, zi care este considerată ca fiind și cea a fondării întreprinderii.

În acea perioadă, nu existau fabrici de mari dimensiuni în România, iar în Brașov nu erau nici măcar fabrici mici. Statutele breslelor interziceau maiștrilor să lucreze la mai mult de 2-3 războaie și să țină mai mult de 2-3 calfe, așa că afacerea lui Scherg a început cu un singur război, o singură presă și o căldare de vopsit.

După moartea sa, pe 6 februarie 1873, aceasta a fost preluată de a doua soție, Katharina Bohm cu care a avut trei copii: Johanna (soția de mai târziu a coproprietarului firmei Josef Schreiber), Wilhelm (director al întreprinderii în perioada interbelică) și Ida (soția coproprietarului fabricii Georg Schmutzler). Singurul băiat a urmat meseria tatălui său, fiind primit ca ucenic la 14 ani pe patru ani de șeful breslei, Zunftmeister, și mai apoi ajungând să facă parte din frăția postăvarilor.

Wilhelm a plecat în Germania la 18 ani împreună cu un prieten cu scopul de a face o școală specială pentru industria textilă. Timp de un an a învățat bazele țesătoriei, dar și fluxul tehnologic, după absolvire intrând practicant la firma H.&A. Gleim din Melsungen. Întors acasă, acesta a cumpărat o mașină cu aburi de 10 CP și șase războaie mecanice în locul celor de mână. Acestea au fost primele războaie mecanice din Transilvania și Ungaria, achiziționarea lor reprezentând un adevărat eveniment.

Deoarece postavul Scherg era la mare căutare iar comenzile continuau să vină. Wilhelm a decis să cumpere două case vecine. Cu 3 clădiri și o instalație modernă care a funcționat timp de nouă ani, fabrica nu mai avea unde anume să se extindă. Împreună cu Joseph Schreiber, cumnatul său au achiziționat în 1883 parcela de 35.000 mp de lângă Canalul Timișului din Blumăna pe care au ridicat o clădire impunătoare.

La 1 aprilie 1883 firma a fost înscrisă în registrul comercial din Brașov sub denumirea de Whilhelm Scherg & Cie, având trei acționari: Scherg, Katharina și Schreiber. Cel din urmă era un țeșător de lână, născut în 2 iunie 1842, care s-a ocupat mai mult de comerțul cu această materie primă, deoarece știa cei mai buni furnizori, proprietari de turne și negustori.

Construirea clădirii noii fabrici de postav a început în primăvara anului 1884, în care au fost instalate mașinile vechi și o mașină de aburi de 50 CP cu un cazan corespunzător, un sefactor (mașină de tors) cu 400 de fuse, două războaie noi pe lângă cele 16 vechi, instalație de boiangerie și apretură și alte utilaje auxiliare. Georg Schmutzler a venit în firmă în 1887, preluând frânele comerciale ale întreprinderii. El era cel care se ocupa de contractele în străinătate, faima postavului brașovean în Ungaria datorându-se acestuia.

Întreprinderea familială a prosperat, cei trei cumnați colaborând excelent. Până la izbucnirea războiului vamal între România și Austro-Ungaria din 1886, Scherg produsese aproape exclusiv postavuri țărănești și flaneluri unicolore. Mai apoi au început să fie produse postavuri fine și de modă care erau la mare căutare în Ungaria. Pentru a nu renunța la cele țărănești, acesta a încheiat legături comerciale cu negustorii care au dus mărfurile brașovene până în Turcia, Persia și chiar mai departe.

Postavurile erau cunoscute sub denumirea de „Brassova”, industriașii germani, austrieci și englezi ajungând chiar să îl copieze, deoarece erau al un pas de faliment. Clienții cunoșteau deja originalul, astfel încât nu au putut fi păcăliți. În 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, exportul către Turcia a încetat, dar a fost reluat pe timp de pace. După 20 de ani, cererea de postavuri de Brașov era la fel de mare ca înainte de război, stofele vânzându-se excelent în Ungaria.

În 1923, la împlinirea a 100 de ani, suprafața totală a fabricii era de 96.000 mp, din care 22.500 mp erau clădirile. Johann Schachl era directorul întreprinderii, în 1927 aceasta devenind societate anonimă cu 24 de acționari, foștii proprietari fiind cei care se aflau la conducere.

La 11 iunie 1948 a fost naţionalizată, primind numele de „Partizanul Roşu“. După privatizarea din 1990, aceasta s-a numit „Fabrica de stofe Braşov“ sau „Carpatex“. Producea anual 4 milioane mp de ţesături, din care trei sferturi mergeau la export. Cu toate acestea, astăzi, după aproape 200 de ani de la înfiinţare, din glorioasa fabrică de stofe n-a mai rămas nimic. 

 

Esti Companie? Aplica gratuit!

Puteţi adăuga job-urile disponibile în compania dumneavostră pentru a fi vizibile pe site-ul BizBraşov, dacă solicitaţi un cont. Doar aşa veţi putea intra în contact direct cu candidaţii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*