Aceasta este o poveste personală cu implicații generale.
Ieri a plecat unul din puținii oameni pe care-i pot numi prieteni. A plecat din țară. Definitiv. Pentru că-l știu dezinteresat de atenție publică, o să folosesc un pseudonim pentru a povesti despre el: Subotai. După numele strategului, înțeleptului, unul din generalii armatei lui Gingis Han.
Subotai
Subotai este un om atipic pentru România. Este educat, cultivat, educat, principial, educat, devotat, loial, răbdător, altruist, implicat, complex, curios și bun. Un fel de english gentleman, the old school one. Educat la probabil cea mai bună universitate din România, dispus constant să-și pună la dispoziție cunoașterea, capacitățile intelectuale și fizice, timpul și resursa financiară pentru o cauză justă. În ultimii ani le-a pus la dispoziția cauzei schimbării României în bine. El crede în educație, logică, cunoaștere, curiozitate și bun simț.
Prin educație a încercat și cu siguranță a reușit să atingă sute (dacă nu mii) de elevi din Brașov printr-un proiect unic prin părțile noastre, proiect conceput și pus în aplicare de unul singur. Nu a cerșit ajutor, nu s-a ploconit la mai marii cetății pentru a avea beneficii de pe urma proiectului, nu și-a făcut niciun fel de publicitate personală. Un fel de erou tăcut ce se plimbă printre noi, fără ca noi să-l vedem. Un Batman silențios, ce se luptă cu establishment-ul fără de beneficii personale directe. Știu de la Subotai că beneficiul primit era convingerea că face un lucru bun, că face un lucru pozitiv. Că se implică, că este dator să ofere înapoi societății din care făcea parte și în care s-a definit ca om.
Eu l-am cunoscut relativ recent și este unul din puținii care mi-au schimbat radical viața în bine. Prin vorbele lui, prin exemplul personal și prin principiile, valorile pe care le respectă cu sființenie. Îi mulțumesc pentru asta și-i voi rămâne dator, iar datoria voi încerca să o plătesc prin acțiuni care să reliefeze influența lui benefică.
Du-te bă dracu’
Mutăm camera de pe personajul principal spre „mediul înconjurător” și ceea ce vedem în general și repetat este diametral opus. O societate plină de indivizi fără principii, valori, educație sau curiozitate. Nu mai spunem devotament, loialitate față de ceea ce e just, corect, drept. Ceea ce avem acum în față este țara lui „du-te bă dracu”. Țara oamenilor care au inventat zborul, scrisul, roata, canalele energetice inter-universuri, a celor care au inventat apa caldă și au desăvârșit mersul biped, dar au probleme cu principiile, profesionalismul și valorile universale. Sau cu spălatul pe dinți.
În țara asta, Subotai nu prea avea cu ce să se identifice. Nu știu dacă părinții sau educația l-au făcut să o ia „pe arătură” și să se îndepărteze de normalitatea societății în care trăiește, dar comparativ cu cei mai mulți dintre cei pe care-i voi denumi „ceilalți”, era pe contrasens. Ca-n bancul cu nebunul ce merge pe sensul greșit pe autostradă și sună la radio să spună ca sunt mii de nebuni ce merg pe contrasens.
Subotai nu avea cum să-i convingă pe „ceilalți” de greșeala din trafic. Pentru că stilul lui era unul calm, modalitatea fiind educarea, iar educarea asta durează mult și plictisește.
Așa că, de fiecare dată când încerca să-l oprească pe unul să-i explice de eroare primea un „du-te bă dracu” – metaforic, evident. Dacă nu credeți că suntem într-un mers pe contrasens, priviți în jurul vostru. Cine ne sunt liderii politici? Dar cei de unde ne luăm lumina morală sau spirituală sau educația? Păi nu se numesc ei Dragnea, IPS Daniel, Dăncilă sau Vâlcov, Olivia Steer, Mălin Bot?
Nu-s modele pentru tineret Bianca Drăgușanu sau Botezatu? Salam și Alex Velea? Dacă ne ducem mai jos înspre cei 42% dintre analfabeții funcțional, avem și acolo un trend-setter pe numele lui „abi”. Nu știți cine e? Sunteți bătrâni! Dați search pe Youtube „abi – papucii gucci” și o să vedeți acolo valori, principii, țeluri și scopuri în viață. Este un exponent al generației. Nu v-am convins încă de dreptatea mea? PSD a căștigat alegerile în 2016 cu Liviu Dragnea principal vector de imagine. Infractor condamnat definitiv. Generalizez, da, pentru că mă bazez pe date statistice. Știu că nu ne place adevărul, e mai ușor să spunem că ălalalt e nebunul de pe contrasens. Dar…
Oare de ce tot ăia mai educați și mai valoroși pleacă? Medici, IT-ști, inovatori, oameni de artă, doctori cu doctorate luate pe bune. Oare de ce? Căci doar nu vorbim de oameni ce pleacă din nevoia de a căștiga un ban în plus. Nu discutăm de oameni amărâți ce sunt nevoiți să-și părăsească familia și prietenii, pentru a reuși să-i ajute din țări străine. Păi pleacă pentru că, de fiecare dată când au încercat să-i convingă pe „ceilalți” de greșeala contrasensului, primeau diferite răspunsuri ce se traduc cam toate prin „du-te bă dracu”. Mai sunt foarte puțini ca Subotai – comparativ cu numărul „celorlalți” – și aflu din ce în ce mai des că se gândesc și ei să ne părăsească.
Eu am pierdut din proximitate un prieten. Noi toți, un om valoros. Povestea asta e doar o mică dramă personală, căci pentru societate nu e nici primul și nu va fi nici ultimul. Mai avem patru speranțe în următorii doi ani pentru a schimba mersul de pe contrasens. Una la aproximativ șase luni. Se numesc alegeri. Din păcate, de continuăm în ritmul ăsta, cu toții ne vom duce dracu’.
