Salut, Lucian!
SOAREnDAR, Ovidiu! Ție și brașovenilor dragi care te urmăresc!
Tot cu urarea trupei CALEnDAR răspunzi!
Desigur. Această trupă, singura de cântece de munte, după cum bine știi se pregătește să împlinească 7 anișori și lucrăm la cel de-al treilea album integral al său.
Urma să te întreb. Mi-ai luat-o înainte. Și ce vrea să însemne „integral”?
Păi, după „Un munte așternut”, în 2012 și „URARE-nDAR” în 2015, în prezent lucrăm la „Povestea muntelui” album ce va conține NUMAI piese semnate de mine atât în privința textului cât și a muzicii, cum s-a întamplat și cu cele două menționate mai sus. Spun „integral” fiindcă noi, trupa CALEnDAR am mai lansat „100 de cântece de aur cântate pe munte” în 2013 și colecția „Imnuri ale muntelui” în 2018, unde mai mult am avut rolul de rapsozi, de culegători, deși o partele din piesele de acolo erau ale noastre, restul fiind adunate.
De ce cântece de munte? Doar fiindcă e o nișă neexploatată din punct de vedere muzical?
Este cât se poate de adevărat că această arie este neexploatată, însă nu de asta ne-am făcut un mod de viață din acest cântec de munte. Acest cântec de munte merită mult mai mult decât titulatura de nișă a folkului cum sunt tentați foarte mulți cei ce au incidență cu acest stil muzical, să o facă. Acest cântec de munte a apărut cu destul timp înainte ca primele pâlpâiri de traduceri din Baez sau Dylan să prindă și pe spațiul carpato-danubiano-pontic acum vreo 50 de ani și apoi toată fierberea folkului în acea mișcare deosebită numită cenaclul Flacăra. Brașovenii au mult mai multe motive de mândrie știind conjudețeni de-ai lor, membri prin cluburile montane ce au lăsat comori întregi muzicale, față de acea „Puștoaico” și sângele de viperă ce își trage seva tot de sub Tâmpa.
Înțeleg că ai un arsenal întreg de argumente privind cântecul de munte. Să ne întoarcem la videoclipul cel nou și la apropierea de rock de această dată.
Arsenalul vine pe fondul documentării în cei 9 ani și mai bine despre cântecul de munte și pe lângă acel scurt-metraj despre cântecul de munte care circulă on-line, intitulat trupa CALEnDAR – „Povestea cântecelor de munte”, https://www.facebook.com/trupa.CALEnDAR/videos/1119574104859445/ scriu o carte cu titlu asemănător, fiindcă este păcat să avem un gen muzical distinct, cu peste 1000 de opere muzicale, din care mai bine de jumătate de o valoare deosebită, iar noi să studiem maneaua ca materie opțională la Conservator, cel puțin asta se întampla acum câiva ani.
Legat de videoclipul cel nou pot spune doar că a fost o muncă deosebită, filmările au durat 3 seri, mai bine spus nopți, iar editarea și montajul 3 zile. De aceeea am făcut gluma că pentru acest videoclip s-a montat 3 zile și 3 nopți. Cum am făcut și cealală glumă, cum că nu este un videoclip „low-cost” ci un videoclip „no-cost”.
Cine a semnat scenariul și regia clipului și cine s-a ocupat de filmări?
Atât scenariul, cât și regia au fost gândite de mine. E mult să spui semnat, fiindcă regizorii mari nu se înghesuie să facă videoclipuri pentru folkiști, indiferent cum te-ai numi. Dar am gândit o poveste pe cât de adevărată, pe atât de reală în ceea ce o privește pe această „Otilia” lui Călinescu, veșnic îndrăgostită, veșnic în căutări de sine și de provocări, veșnic sau mai bine spus zilnic, sfâșiind inima unui june situat pe un pat al lui Procust la fel de imaginar, incapabil să îi ofere cele necesare unei normalități a poveștii. Firește că există și bărbați care sfâșie inimile iubitelor lor, dar nu fac obiectul textului cântecului meu. De filmări s-a ocupat Radu Pescaru de la FOTON Brașov.
Am văzut că piesa face parte din albumul tău solo „Lucian ȘTEFAN – Colecția de emoții”. De ce proiect solo și de ce baladă rock?
Piesa „Și-atunci când” face parte așa cum ai spus din proaspăt-lansatul album, pentru că mi-am dorit foarte mult o „defulare”, o abandonare și în altceva decât în cântecul de munte. Așa a apărut acest album. Album ce conține un amalgam de stiluri și de emoții, la fel cum conține o doină, o baladă (genuri muzicale intrate în patrimoniul Unesco și abandonate de generația tânără), o romanță (cine mai stă să scrie azi romanțe!?) și multe alte surprize pentru cine va intra în posesia acestui album. Și pentru că am lansat și cel de-al doilea volum de poezii o dată cu acest album muzical, am gândit și un concurs în care ofer unuia dintre cumpărători premiu o mașină de munte. Nu e nouă, nu este un off-roader prin excelență, dar este o formă de a întoarce un cadou celor ce îmi cumpără munca mea.
https://www.trupacalendar.ro/concurs/
Nemaintâlnită o astfel de intenție. Adică oferi o mașină cadou cuiva? De ce ai face asta?
Pentru că așa m-am gândit să răsplătesc pe cineva care cumpără munca mea și o face din dorința de a se bucura de poezii faine și de cântece faine, iar dacă există oameni care mi-ar cumpăra albumul și cartea doar pentru lozul pe care îl reprezintă ele, paguba lor din punct de vedere cultural, dar le doresc succes la concurs dacă doar pentru asta manifestă interes față de zbaterile mele artistice. Felul în care artistul judecă este prin ceea ce crează sau alege să interpreteze, în caz că prima variantă nu-i este sortită. De ce fac asta? Pentru că mai avem nevoie și de modele de succes și în aceste curente muzicale. Nu doar în sfera muzicii comerciale, unde „artistulețul” este ajutat să scoată un hit, se plimbă cu el prin țară până își face plinul și apoi dispare. Mi-am propus să fiu un exemplu pentru cei care pășesc pe urmele cântecului de munte sau ale folk-ului și să poată afirma cu încredere „da, se poate trăi din muzică. Uite. Lucian Ștefan a reușit. Așa am să fac și eu”. Sunt destule poveștile și lamentările în care sunt nu știu câte genuri muzicale care trag să moară tocmai fiindcă artiștii genurilor nu sunt respectați și remunerați corespunzător. Nu este cazul meu și nici al trupei CALEnDAR.
Să revenim la videoclip. Interesantă și curajoasă abordare a scenariului din acesta
Faptul că pe finalul videoclipului este sugerată o nuditate, nu cred că îl cataloghează în vreo altă sferă decât cea a normalului și țin să o felicit încă o dată pe Florența Vatavu pentru profesionalismul cu care a jucat într-o situație și într-un rol suficient de controversate. Cum vreau să aduc mulțumiri și copiilor extrem de talentați și de serioși când a venit vorba de filmări, precum și părinților. Mulțumesc Maia, Delia și Luca. Videoclipul este un produs 100% în Brașov așa cum au fost și celelalte 3 cu care mă mândresc „Celei care minte”, „Povestea muntelui”, sau „Vă rog io frumos”.
https://www.facebook.com/trupa.CALEnDAR/videos/727993920933167/
O ultimă întrebare pe final de interviu. Ce se mai întâmplă cu proiectul vostru caritabil SOAREnDAR, că tot ai început cu acest salut.
Pe primul centru SOAREnDAR, cel de la Jurilovca sperăm și ne strofocăm să îl terminăm în această vară, deși frustrant a fost pentru noi și vara trecută să avem materiale de construcții donate de peste un miliard de lei (vechi) și să nu avem cu cine le lucra. Imediat ce vom inaugra acel centru și vom vedea primii copii din centrele de plasament sosiți acolo, ne vom apuca și de SOAREnDAR Râșnov, din mai 2018 terenul a primit și PUZ. Așadar îi așteptăm pe cei ce vor să dea o mână de ajutor pentru un viitor mai bun al copiilor abandonați să ne contacteze.
