Salariul minim brut din România depăşeşte media regiunii Europei Centrale şi de Est, însă, în acelaşi timp, ţara are cea mai ridicată rată efectivă de taxare dintre statele din regiune, respectiv de 41,5%, potrivit unei analize Deloitte România.
De asemenea, rata efectivă de taxare se menţine cea mai înaltă, 41,5%, şi în cazul unui salariu brut de 1.000 de euro, pentru care media regiunii este de 27%.
„Ca urmare a transferului contribuţiilor de asigurări sociale în sarcina angajatului şi a majorărilor salariului minim brut, inclusiv cea anunţată pentru 1 decembrie 2018, România a ajuns să depăşească media salariului minim brut din regiune, de 421 de euro, surclasând cinci state. În schimb, celelalte 10 ţări au rate de taxare efective mai reduse, media fiind de 21%, faţă de 41,5% în România”, a declarat Raluca Bontaş, partener Servicii dedicate angajatorilor globali, Deloitte România.
Analiza Deloitte România, realizată pe baza calculelor furnizate de firmele membre din reţeaua Deloitte, include România, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Estonia, Lituania şi Letonia. În cazul României, a fost luată în calcul valoarea salariului minim brut de 2.080 de lei, care ar urma să intre în vigoare în decembrie 2018, conform anunţului Guvernului.
„Salariatul român primeşte procentual mai puţin din rezultatul muncii decât în alte state din regiune, impozitul şi contribuţiile la bugetele publice fiind mai ridicate. Ar fi, aşadar, de aşteptat ca fiscalitatea înaltă să se reflecte şi într-o calitate a vieţii mai crescută, de vreme ce salariatul investeşte mai mult în serviciile publice de educaţie, sănătate, infrastructură etc. Însă, mergând la clasamentele mondiale în acest sens, ele arată contrariul, cheltuielile publice având o eficienţă redusă. De exemplu, studiul efectuat de organizaţia nonprofit Social Progress Imperative, cu sprijinul Deloitte, privind Indicele de Progres Social, care măsoară calitatea vieţii şi bunăstarea cetăţenilor, plasează România pe locul 44 din 146 de ţări, în urma tuturor celorlalte state membre UE. Astfel de date ne fac să înţelegem mai uşor fenomenul migraţiei forţei de muncă, precum şi nevoia unor măsuri inter-relaţionate şi care pot inversa această tendinţă”, a explicat Raluca Bontaş.
Conform analizei, salariul minim brut variază în regiune între 500 de euro (Estonia) şi 261 de euro (Bulgaria), media fiind 421 de euro. Estonia are cea mai scăzută rată efectivă de taxare a salariului minim, de 4%, urmată de Lituania (10%) şi Cehia (14%), iar România, cea mai înaltă rată, de 42%, media fiind 21%.
Rata efectivă de taxare a unui salariu brut de 1.000 de euro este cea mai ridicată în România (42%), Ungaria (34%), Letonia (29%) şi cea mai redusă în Estonia (13%) Bulgaria (22%), Lituania (23%).
În schimb, România are nivelul cel mai mic de contribuţii datorate de angajator (2,25%), media fiind de aproximativ 23% în ambele scenarii.
„Când discutăm despre salarii, ne raportăm, de regulă, la valoarea lor brută. Astfel, România nu arată rău deloc, cu o creştere a salariului mediu brut de aproximativ 41% în ultimii doi ani. Stăm bine şi la nivel de regiune. Din păcate însă, dacă luăm în calcul ratele efective de taxare, salariul minim net din România coboară spre finalul aceluiaşi clasament. Asta înseamnă că, la sfârşitul lunii, angajatul român ia cei mai puţini bani în mână, spre deosebire de colegii lui din ţările din regiune. La fel de adevărat este şi că, la nivelul angajatorului, costurile sunt de departe cele mai reduse în România, însă ele nu au impact asupra angajatului. Totuşi, în ambele situaţii – raportare la salariu brut şi la costul salarial complet – taxele şi contribuţiile la sistemele publice din România depăşesc semnificativ media regiunii”, explică Monica Ţariuc, senior manager Consultanţă Fiscală, Deloitte România.
Aceasta a subliniat că, şi dacă ne raportăm la Serbia şi Bulgaria, faţă de care România are un salariu minim brut semnificativ mai mare (peste 50%), se constată că, la salariul în mână, avansul se reduce la mai puţin de jumătate.
Deloitte furnizează la nivel global servicii de audit, consultanţă, servicii juridice, consultanţă financiară şi managementul riscului, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii adiacente către clienţi din sectorul public şi privat provenind din industrii variate.
Deloitte România este una dintre cele mai mari companii de servicii profesionale din ţara noastră şi oferă servicii de audit, de consultanţă fiscală, servicii juridice, de consultanţă în management şi consultanţă financiară, servicii de managementul riscului, soluţii de servicii şi consultanţă în tehnologie, precum şi alte servicii adiacente, prin intermediul a peste 1.200 de profesionişti.
Un comentariu
Comparatia este incorecta deoarece pentru un tablou complet trebuie luat in calcul intreg costul unei firme cu un angajat. Din cate se stie statul a trecut toate taxele pentru un angajat din sarcina firmei in sarcina angajatului cu conditia ca firma(privatul) sa creasca salariul angajatului cu suma corespunzatoare taxelor platite de acestea inainte de modificare. Faptul ca unele firme nu au facut acest lucru si faptul ca statul putea face mai mult pentru a se asigura ca firmele respecta aceasta conditie(de crestere a brutului ca valoarea taxelor platite de acestea) este o alta dicutie si da, acolo statul putea face mai multe. Dar si in acest caz piata se reglementeaza in ideea in care cei care nu au crescut, usor usor raman fara angajati. Dar sa nu deviem, deci cel mai corect era sa facem o comparatie cat la suta din banii platiti de o firma pentru un angajat revine angajatului si cat pleaca la stat. Nu asa ar fi corect, cat din banii pe care firma e dispusa sa mi-i dea, imi ia statul. In cazul Romaniei pentru un angajat care are brutul de 4000RON, firma plateste 4090RON pentru el iar statul va lua 1750RON(adica 42.7%), in timp ce angajatul va ramane cu 2340RON (adica 57.4%). Iar in cazul Ungariei, care apare si in raport daca ipotetic firma ar plati aceasi suma pentru angajat adica 4090RON, atunci angajatului iar reveni 2208.6RON(adica 54%, mai mic decat 57.4% in cazul Romanei), iar statului 1881.4RON(adica 46%). Deci conform celor de mai sus in Ungaria 46% din ceea ce o firma plateste merge la stat spre deosebire de 42.7% ca in Romania. Nu asa este corect sa fie facuta o analiza? Nu cu jumatati de masura, luand in calcul numai ce ne e favorabil subiectului ce vrem sa il publicam. Pentru a nu spune lumea ca mint va dau si formulele de calcul pentru cele de mai sus:
Romania: Salariu angajat = (brut-(brut * (0.25 + 0.10))) * 0.9 (10% merg la stat, 90% la angajat de aceea e 0.9)
Cost angajator = brut+brut*0.225 (il vom numi X)
Ungaria: Presupunem acelasi cost pentru angajator sa pornim de la un plafon egal.
Deci din X extragem brutul in Ungaria(in acest caz firma plateste mai mult statului decat cei 2.25% ca in Romania) brut=X/(1+0.195+0.015) -> 19.5% Contributie sociala si 1.5% Contributia la training vocational.
Din brutul de mai sus se mai extrag inca 8.5%+10%+15% adica inca 33.5%.
Salariu angajat: brut * 0.335.
Iar in final daca faceti Salariu angajat/Cost angajator(care este acelasi la ambele tari pentru acest test) puteti vedea care este suma ce revine angajatului din banii pe care firma este dispusa sa ii cheltuie cu un angajat in cele doua tari. Scuze pentru textul lung dar nu e mai bine sa fim corecti decat sa spunem jumatai de adevar numai sa fim la moda? Cu bine. Ca fapt divers o firma cand isi face planul ia in calcul cat e dispusa sa plateasca pentru un angajat si de acolo va calcula brutul ce il va oferi acestuia si nu invers.