Adevărata știre.
Ieri, la ceas de seară Mihai Tudose spunea așa în legătură cu scrisoarea doamnei Ecaterina Andronescu:
“Nu înţeleg cum se pot exprima public unii colegi de-ai mei înfierând exprimarea publică. Păi nu vi se pare că ceva e cam nonsens aici? Mai multe scrisori care înfierează public luarea de poziţii în public?[…]Putem să fim sau să nu fim de acord cu opinia cuiva, dar dna Andronescu nu a folosit un ton jignitor la adresa nimănui, e opinia domniei sale”
Tot Mihai Tudose aduce aminte de scrisoarea fostului Secretar General al PSD, Nicolae Bădălău, care în Ianuarie avertiza că democrația nu mai există în interiorul partidului, referindu-se evident la conducerea Dragnea.
Fumigenele.
Noi ne ocupăm de Pop Liviu Marian, care-i evident paralel cu orice realitate. Ne ocupăm cu Norica Nicolai care-i evident în realitatea antemenționatului, ne ocupăm cu super fumigena lansată de Viorica Dăncilă, tocmai pentru a pune batista pe țambalul doamnei Andronescu.
Vreau să vă întreb totuși, care-i scopul? Vrem să NE tot râdem toată ziua la ce prostii scoate VV Dăncilă pe gură? Să ne șocăm constant la ce scot unii sau alți din adâncimea infinită a minții lor? Nu de alta, dar eu vreau scăpăm de guvernarea asta imbecilă, vreau să fim o țară guvernabilă și guvernată (realități îndepărtate de actualitate) și vreau ca lupta anti-corupție să continue și o societate activă și educată în domeniul civic și politic.
De ce e important ce zice Tudose? Păi cine ține Guvernul? Dragnea. Cine controlează majoritatea prin putere și negociere cu ALDE și UDMR? Dragnea. Cine-i șeful Camerei Deputaților, omul ce controlează șeful super-comisiei Juridice? Dragnea. Cine nu vrea să intre la pușcărie și prin urmare vrea să schimbe legile justiției? Dragnea.
Opoziția vs PSD.
Mai pun o întrebare: credeți că strada poate da de pământ cu întregul PSD? Vă spun cu siguranță că așa ceva nu se poate. Diferența logistică, de capacitate de înțelegere a politicii, de capacitate de organizare, de coagulare și de diseminare a unui mesaj comun, toate aceste diferențe sunt indubitabil în favoarea PSD. Strada poate atrage atenția punctual pe anumite probleme cum ar fi legile justiției, cum ar fi involuția fiscală, dar nu se poate lupta corp la corp cu un partid politic.
În campania parlamentarelor din 2016 spuneam că una din noile responsabilități a partidelor este educarea propriului electorat, ba chiar mai mult, de educare în ale politicii. De a coagula mesaje și de a le disemina între membri și susținători, dar cu explicații, cu note pedagogice. Nimeni din partidele opoziției nu încearcă măcar să promoveze această oportunitate de clivaj în PSD.
Ce face USR-ul în timp ce Ecaterina Andronescu încearcă să spargă unanimitatea din PSD? Trimite o scrisoare deschisă înspre Partidul Socialiștilor Europeni, cerându-le să elimine PSD-ul din rândul lor. Este USR în PES? Nu. Fructifică politic în vreun fel USR-ul mica falie deschisă de senatorul PSD? Nu.
PNL-ul se comportă ca o găină fără de cap, cere demisii la fiecare două zile. Ludovic Orban somează în fiecare săptămână liderii PSD să facă lucruri. Îi somează, nu le cere, nu discută, nu-și exprimă poziții, nu vorbește cu electoratul PNL (chiar dacă ar vrea să pară asta) ci el somează PSD-ul. Evident, întotdeauna fără niciun succes. Cum se numește o acțiune politică ce nu are finalitate? Eșec.
Concluzie.
E timpul ca opoziția din stradă (organizațiile formale sau informale) și cea politică din Parlament, să joace politic sau nu mai joace deloc și atunci rămânem cu toții să râdem de gafele infinite la număr ale lui Dăncilă și a guvernării PSD și în 2021,22,23,24.
