Dan Grigorescu, pe Facebook: „o nouă specie de medic: rezidentul ieșit la pensie”

Încă de la început țin să precizez că am descoperit, absolut întâmplător, o lege cu probleme a zonei medicale. Mai subliniezez că demersul meu nu este îndreptat împotriva cuiva anume, ci a unui sistem inept și aberant, care prăduiește resursele statului român în mod profund eronat, neeconomic și nedeontologic. Acest demers este destinat schimbării unei legi strâmb concepute. Corecția pe care am și identificat-o nu cere bani de la buget, ci, dimpotrivă, economisește banul public! Cum Ministerul Sănătății este cel mai interesat să fie împiedicată continuarea unei asemenea situații, considerați că analiza de mai jos e o ‘minge ridicată la fileu’ doamnei Ministru al Sănătății Sorina Pintea.

Și acum, povestea

În urmă cu o săptămână, exact înainte de a începe vizita de dimineață, mă trezesc în ‘zona neutră’ de la intrare în secție cu un tânăr care, ținând în mâna dreaptă o coală de hârtie A4, m-a abordat direct, spunând simplu: ‘- Bună ziua, sunt medic’, dându-mi de înțeles că am avea ceva de discutat. În primul moment mi-a fost greu să identific care ar putea fi motivul prezenței lui neanunțate, deși, cu cea mai mare probabilitate, părea să fie un medic rezident care dorea să-și programeze stagiul de chirurgie plastică.

Nu era însă vorba despre asta, ci de ceva mult mai complicat, lucru pe care l-am aflat citind adresa purtând antetul ‘Guvernul României’ și, mai jos, semnătura unui înalt oficial al Ministerului Sănătății garnisită cu ‘stampila rotundă’ a serviciului pe care îl conduce.

Ce zicea ‘docomentul’?
Păi zicea că domnului respectiv i se aprobase schimbarea specialității în care își desfășura rezidențiatul din ‘medicină internă’ în ‘chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă'(ghilimelele fac parte dn textul original!). Până aici nimic extraordinar, mai fuseseră cazuri în care unii medici aflați la începutul carierei, percepând că alegerea făcută după examenul de rezidențiat nu li se potrivește, au solicitat (și obținut!) modificarea direcției de pregătire. Spun ‘nicio problemă’, deși și în acest caz poate fi deschisă o analiză legată de (i)moralitatea unei situații în care cineva poate ajunge să se pregătească într-o specialitate în care nu ar fi ajuns ‘veci pururi’ cu punctajul obținut la examenul de rezidențiat – de pildă chirurgia plastică, sau de faptul că luând inițial un loc dintr-o specialitate anume, ai corupt procesul de alegere a locurilor rămase pentru cei care îți urmează în lista ‘admișilor la rezidențiat’.

Problema este de fapt alta, mult diferită de cea expusă mai înainte.
Domnul coleg nu era vreun naiv în materie. Nu! El își terminase deja pregătirea în rezidențiat în chirurgie generală, își dăduse examenul de specialitate și devenise deja medic specialist în 2016. După care, folosindu-se de permisivitatea prevederilor legale, s-a mai prezentat o dată la examenul național de rezidențiat în același an, 2016. Dovedindu-se ‘pe cinstite’ băiat bun la învățătură, îl mai ia o dată (examenul), dobândind încă o dată dreptul de a mai fi rezident ‘pe loc’ într-o altă specialitate. Înrudită? Nu prea. Pentru că e vorba de medicină internă!
Se pune o primă întrebare: de ce oare domnul doctor specialist în chirurgie generală nu s-a folosit de posibilitatea de a se înscrie direct la Minister pentru a căpăta un loc de rezident ‘în a doua specialitate’ fără examen, cu plată, pe baza prevederilor specifice din lege și a mai dat din nou examen, dacă rezidențiatul este tot cu plată?
Am aflat de ce! Pentru că în această a doua variantă, pe întreaga perioadă a celui de-al doilea rezidențiat, medicul aflat în această situație primește salariu de la stat!
Altfel spus, după ce l-a școlit o dată făcându-l medic specialist în chirurgie generală, statul îi permite să mai petreacă încă 4-5-6 ani cu un salariu aproape egal cu al unui medic specialist începător, tocmai pentru că ‘re-rezidentul’ va avea un ‘contract de muncă pe perioadă determinată’ cu spitalul la care este arondat, fiind încadrat la gradația maximă! Normal, doar are vechime în rezidențiat de 5 ani aferentă primei perioade de pregătire. Mai exact, domnul doctor cu pricina va fi încadrat cu un salariu de bază de 7848 de lei (gradația 5-6), din care va rezulta un venit net lunar (doar pentru activitatea zilnică normală, fără gărzi) de circa 7300 lei. Adică 87.600 lei pe an, din care plătește taxa anuală de ‘școlarizare în rezidențiat’ de 8600 lei. Un pic mai mult decât 10%! Bună afacere! ‘Bravos, națiune! Halal să-ți fie!’

Care ar fi consecințele unei atare situații? Multe!
1. Banii cheltuiți de stat cu prima specializare (chirurgie generală) nu produc efecte. Și asta în contextul unui deficit enorm de medici specialiști tineri. E normal? Nu e!
2. Banii cheltuiți de stat pentru a doua specializare nu se justifică, mai ales în contextul în care, alegând o specialitate complet diferită, necomplementară, se presupune că cheltuiala inițială e 100% ineficientă. Nici asta nu e normal!
3. În loc să servească interesului general de a-și exercita meseria în care statul l-a pregătit pe bani publici, angajându-se într-un spital unde e nevoie de el, inclusiv pentru a asigura gărzile, medicul respectiv beneficiază de un loc de muncă într-un spital clinic în care nu ar ajunge decât prin concurs. E corect? Evident că nu e!
4. În loc să înceapă să lucreze cu deplină responsabilitate medicală, medicul chirurg generalist se ascunde încă 5-6 ani ‘sub fustele lipsei de responsabilitate medicală a rezidenților’.

Și ar mai fi una, pe care am lăsat-o la urmă, pentru că e cea mai uimitoare!
Dacă cineva ar ‘repeta figura’cu rezidențiatul dat din nou după obținerea unei noi specialități, asta înseamnă că s-ar fi inventat un ‘perpetuum mobile rezidențial’, care ar permite ca un tânăr absolvent al facultății de medicină să poată ieși la pensie ca rezident, după ce și-ar trăi toată viața lui profesională pregătindu-se în 10 specialități! Căci între 25 și 65 de ani nu sunt decât 40 de ani, numai buni pentru o astfel de performanță! Și asta plimbând-și persoana doar prin spitale clinice de rang înalt din orașe de regulă universitare! Ăsta, da, ‘trai neneaco pe banii… babachii’ (citește ai noștri, deci și ai mei!)

Cum de este posibil așa ceva, chiar redus la absurd? Pentru că o permite legislația, reprezentată în special de Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, care, la CAPITOLUL II, A doua specialitate, ART. 19 certifică cu claritate că:
‘(1) Posesorii certificatului de specialist pot efectua pregătire pentru obţinerea celei de-a
doua specialităţi în regim cu taxă, prin următoarele modalităţi:
a) prin susţinerea unui nou concurs de rezidenţiat, cu respectarea prevederilor legale;
b) prin înscrierea la programul de pregătire în a doua specialitate, pentru oricare dintre
specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi
farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, conform facultăţii absolvite.
(2) Cuantumul taxei se stabileşte prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului
educaţiei, cercetării şi inovării la propunerea Centrului Naţional de Perfecţionare în
Domeniul Sanitar Bucureşti şi se aplică în mod corespunzător ambelor modalităţi de
obţinere a celei de-a doua specialităţi, prevăzute la alin. (1).’

Iată deci cât e de simplu pentru un absolvent licențiat al oricărei Facultăți de Medicină din țară ca să devină angajatul continuu al statului român fără să aibă nicio responsabilitate, în afară de aceea de a se ‘perfecționa’ perpetuu.

Cum spuneam mai înainte, e acesta un exemplu aproape perfect de ‘perpetuum mobile’ profesional?
Dar și dacă e, nu ar fi cazul să ne permitem să trecem doar pe lângă el fără să curmăm o astfel de aberație!
Modificați legislația, doamnă Ministru Pintea! Vă e într-atât de la îndemână, încât se poate rezolva ‘în doi timpi și trei mișcări’, în înțelegerea metaforică a expresiei.
În ce mă privește nu am decât o singură propunere de principiu: Nu mai permiteți accesul în a doua specialitate decât cu taxă, fără a-i mai plăti pe doritori ‘încă o tură’.

Și mai actualizați și cuantumul taxei, că acum, după măririle de salarii, e jenant de mică!

Dacă luați în considerare, doamna Ministru, faptul că toate acestea sunt spuse răspicat de cineva care nu a intrat în viața lui ‘pe ușa din dos’ a profesiunii, poate veți decide să reacționați ‘pe repede înainte’…”

Un articol de dr. Dan Grigorescu, șeful Secției de Chirurgie Plastică și Reconstructivă de la Spitalul Județean de Urgență din Brașov