Președintele Klaus Iohannis a cerut demisia prim-ministrului Viorica Dăncilă, acuzând o disfuncționalitate instituțională și incapacitatea acesteia de a performa în funcție. Mai pe scurt e cam tălâmbă și cu tupeu. Această mișcare este una evident politică, fără un fond care să asigure că cerința Președintelui se va concretiza, iar Iohannis știe asta. Dar cum am ajuns în această criză politică?
Opoziția se chinuie să seteze agenda publică de ceva timp încoace, dar puterea este ca într-un meci de fotbal în care șutează la poarta adversă din toate unghiurile, folosindu-se de faulturi grosolane, off-side-uri sau făcând henț-uri în văzul lumii, fără să fie sancționați. De ce nu sunt sancționați? Pentru că fazele se succed foarte rapid, arbitru este chior de un ochi, plătit pe jumate și dezinteresat. Plus că are 120 de ani și 150 kg și nu mai are agilitatea de a taxa toate greșelile făcute de echipa Putere. Echipa Opoziție urlă și gesticulează că nu-i corect ce se întâmplă, dar degeaba.
Așa că Președintele s-a gândit că ar fi bine ca această balanță să fie întoarsă, a ieșit la atac și a reușit să seteze agenda publică printr-o mișcare pro-activă și nu reactivă, pentru prima dată după alegerile din 2016. Și ce se întâmplă de acum încolo?
Păi avem câteva scenarii, unele mai apropiate de realitate, altele poate imposibile, dar le voi expune pe toate, tocmai pentru a ne facem o idee.
1. Premierul Dăncilă nu-și dă demisia. În acest caz, Iohannis ar trebui să continue atacul, iar prin Parlament, Opoziția să inițieze o moțiune de cenzură. Moțiunea de cenzură îmi pare în acest moment cel mai slab atac politic pentru că nu are nicio șansă de reușită și, mai rău, e și limitată – una pe sesiune parlamentară.
Următorul pas ar fi ca Iohannis să ceară CCR-ului arbitraj pe temă de Conflict instituțional de natură juridică. Baza argumentării? Premierul s-a dus într-o vizită în Israel, cu menirea de a negocia în numele României fără să se consulte cu Președintele, iar acest lucru încalcă prevederile Consituției (în viziunea Președinției). Și/Sau refuzul Guvernului de a participa la medierea propusă de Președinte, împiedicându-l astfel să-și exercite un atribut constituțional. Aici avem două variante:
1a. CCR-ul spune că Iohannis are drepate. Din acel moment și până la alegerile la termen Opoziția va lovi în PSD și în Dăncilă constant și pe bună dreptate. Cumulat cu problemele economice și cele sociale, PSD-ul se va eroda la un minim istoric.
1b. CCR-ul spune că Iohannis nu are dreptate. Moment în care PSD-ul revine în joc, dar oricum este în corzi și nu poate reveni pe linia de plutire politică tocmai din cauza celorlalte motive expuse mai sus. Iohannis își va susține argumentația, opinia publică va merge pe ideea că CCR este unealta PSD, iar percepția publică va fi că Iohannis este o victimă a complotului PSD-CCR.
Aceastea sunt situații win-win pentru Opoziție și pentru Iohannis. Alegerile din 2019 și 2020 vor găsi un PSD slăbit, intrarea în scena politică a partidului lui Cioloș probabil va fura și din electoratul social-democrat, iar ALDE nu va putea suplini total migrarea electoratului PSD către alte partide.
2. Premierul Dăncilă nu-și dă demisia, Dragnea începe procedura de suspendare a Președintelui pe motiv de încălcare a Convenției intergalactice de la Tatooine, din anul Domnului, 1344. Sau din alt motiv la fel de relevant.
Acest scenariu este de fapt cel mai periculos pentru PSD, pentru că opinia publică abia așteaptă un motiv emoțional, personal, o motivație la care să se alinieze cu sufletul și nu cu rațiunea, pentru a ieși din nou masiv în stradă. Abia așteaptă opinia publică să strige cu zecile de mii în orașele mari, “PSD, Ciuma Roșie!”.
Într-o asemenea situație Iohannis iese câștigător nu doar la referendumul de destituire, dar se poate încorona Împărat peste România. Asta cât timp îl are adversar pe Dragnea. Cei ce se sperie că asta ar fi de fapt o mutare deșteaptă a lui Dragnea, pentru a-l face pe colegul Tăriceanu președinte pentru câteva săptămâni, să nu uite că Iohannis nu are drept de veto asupra legilor. Cum are omologul lui de peste baltă, Trump. Codurile penale și legile justiției vor trece oricum, doar că într-o perioadă mai lungă. Rezultat: Iohannis wins.
3. Dragnea e foarte deștept politic și îi retrage încrederea politică premierului Dăncilă. PNL-USR introduc moțiunea de cenzură, iar cu ajutorul PSD ea trece. Sau își dă singură demisia. Metoda nu contează neapărat, Guvernul pică. Doar că, spre deosebire de momentele Grindeanu sau Tudose, de data asta Dragnea anunță că nu mai vor la guvernare. Au vrut „să facă bine românilor, tuturor românilor”, dar nu au fost lăsați de Soros, de Președinte, de statul paralel, de bubuli, de oricine altcineva. Plus că „nu am deloc mână bună”. Iar de aici începe de fapt adevatul joc de șah. Dacă acțiunea de azi a lui Iohannis i-a dat Șah lui Dragnea, printr-o asemenea mutare ca cea exupsă mai devreme, Dragnea ajunge cu Iohannis într-un Pat. Poziție în care Iohannis nu e în Șah, dar orice mutare ar face ar fi în Șah el.
Păi cum așa? PSD, odată ieșit de la guvernare, are în continuare toate pârghiile puterii legislative, adică cea prin care vor merge mai departe cu modificarea Legilor Justiției, a Codurilor Penale și a altor legi ce și le doresc schimbate în favoarea unor grupuri de interese mafiote sau cel puțin obscure. Ce pierde? Păi pierde o parte mică din banii de la buget și din pârghiile administrării lor. O mică parte spun pentru că orice rectificare bugetară trebuie trecută prin Parlament, unde PSD (+ALDE) rămâne cu majoritate. Primăriile sunt în continuare conduse majoritar de PSD, deci în teritoriu nu se schimbă nimic, exercițiu bugetar nu se schimbă, legile nu se schimbă în defavoarea PSD.
“Păi da, dar Opoziția ar guverna”, ați putea spune. “Deci ar putea da Ordonanțe de Urgență, prin care să modifice legile justiției și alte legi.” Da, e adevărat, dar aceste ordonanțe trebuie să ajungă în Parlament și să fie aprobate prin legi. Iar acele legi de aprobare vor fi redactate și controlate tot de majoritatea PSD-ALDE.
Ce s-ar întâmpla în percepția publică? Păi Opoziția ar avea de gestionat o situație socio-economică absolut degradată. Toate greutățile venite din încercarea scoaterii la liman a României ar pica în sarcinile unui PNL-USR-PMP-UDMR. Care și de ar vrea să facă numai lucruri bune, în primul rând ar trebui să ia câteva măsuri total nepopulare. După care să reușească să comunice incredibil de bine, ca să treacă peste barajul de înjurături din partea PSD. PSD care ar urla zi și noapte “uite cum distrug ăștia ceea ce noi am încercat să construim și nu ne-au lăsat”.
Efectele economice dezastroase se vor simți puternic începând din toamnă. Facturi mari la utilități, inflație mare, gestionarea pensiilor și salariilor mari din zona bugetară, deficit mare. Toate aceste lucruri ar pica pe umerii Opoziției de azi. PSD doar ar arăta cu degetul spre ei ca fiind vinovați. Să nu ne amăgim că electoratul va fi conștiicios și în 2019 și 2020 se vor duce la vot cu amintirea că PSD este cel ce a declanșat toate aceste dezastre. Dacă credem asta, suntem chiar naivi.
Și atunci care-i finalitatea?
Păi o finalitate 100% câștigătoare pentru toată Opoziția, Iohannis și #rezist ar fi alegerile anticipate. Pentru că acestea ar genera un alt Parlament, cu o foarte posibilă altă majoritate parlamentară. Alegeri anticipate care ar putea fi declanșate doar dacă Dăncilă își dă demisia (sau e demisă prin moțiune) și Iohannis propune pe cineva, nu contează neapărat pe cine, de două ori, iar Opoziția + o parte din PSD-ALDE votează împotrivă. Asemenea scenariu ar fi de film politic. Ar intra în orice manual de științe politice. După ce Puterea și-a dat jos Guvernul odată prin moțiune de cenzură și a forțat demisia celui de-al doilea său Premier, acum Opoziția și-ar nega intrarea la guvernare de două ori, cu ajutorul Puterii, împotriva chiar intereselor acesteia din urmă. Adică ar fi ceva ce nu cred că s-a mai făcut vreodată în lumea asta democratică.
Se poate face? Da, cu condiția ca Iohannis să fie îndeajuns de abil să nominalizeze de două ori un posibil premier urât din suflet de PSD și să-și convingă PNL-ul, pe USR și PMP să voteze împotriva voinței lor naturale de a ajunge la putere. Un fel de Monica Macovei. De două ori.
Notă personală:
Am scris anul trecut că PSD-ul, dacă e deștept, iese de la guvernare în toamna lui 2018, lasând casa în flăcări și niște pompieri cu apa la hidrant tăiată. Sper sincer ca Iohannis and Co. să nu facă greșeala de a-i forța pe PSD afară de la guvernare fără a ajunge acum la anticipate. Acest scenariu este un dezastru pentru următorii 6 ani.
Sper ca organizațiile civice, societatea civilă în general să fie mai rațională de data asta. Să înțeleagă că demisia acceptată de PSD a lui Dăncilă este de fapt un cadou otrăvit a lui Dragnea pentru noi, noi cei ce credem și ne dorim un stat de drept funcțional, lipsit de corupție, imbecili și incompetenți.
Articol realizat cu contribuția lui George A. Grădinar.
Vreau doar sa-l intreb(si daca nu se supăra poate i-mi si raspunde)pe autor daca are vreo legătură cu familia prof.universitar Petre Hossu,de la Cluj.Multumesc.
Buna seara, fac parte din familia Hossu, din Răstolțu Deșert, Jud. Sălaj care este înrudită cu familia lui Iuliu Hossu. Din păcate nu vă pot spune cu siguranță dacă avem vreo legătură de rudenie sau nu.
Toate cele bune,
Radu Hossu.
Sansele unei noi majoritati parlamentare care sa nu includa PSD sau vreunul din partidele satelit sunt aproape nule, iar alegerile anticipate n-ar schimba cu nimic scena politica. Dreapta politica are o baza fixa de maxim, maximorum 2 milioane de votanti, stanga are aproape dublu.