Vineri s-a lansat mult criticatul logo RO+ a lui Cioloș. Cum e în firea noastră de români veritabili, am criticat forma și nu fondul. Unele critici sunt perfect valabile, pentru că discutăm despre politică, iar politica este despre percepții. Tot vineri s-au lansat și culorile de pe logo, care și ele sunt faine sau nu prea. Noroc că pe lângă astea, Vineri s-a lansat și o mișcare politică: Mișcarea România Împreună, condusă de Dacian Cioloș, Dragoș Pîslaru, Vlad Voiculescu and Co. Voi încerca să răspund unor întrebări și speculații din spațiul public, după cum văd eu lucrurile în viitor.
De ce așa târziu?
Multă lume spune că-i o mutare greșită să-ți faci partid cu un an înainte de alegeri, pentru că nu vei avea succes. Sau că Cioloș nu este un lider decis și hotărât. Raționamentul din spatele acestei mișcări este unul destul de simplu, minimizarea erodării încrederii în Mișcare. Expunerea îndelungată, fără să existe un scop pe termen scurt ar fi dus chiar la demobilizarea unor oameni din organizația politică, în așteptarea unui 2020 care ar fi venit peste 4 ani. Din principiul economic „cu cât e mai puțin, cu atât e mai scump”, Dacian Cioloș a făcut „buzz” sau „hype” în jurul viitorului lui partid tocmai prin lipsa lui. Bula noastră de democrați liberali, de progresiști, de reformatori, de speranțiști-în-mai-bine, a vorbit tot timpul despre viitorul partid, ba chiar au început legendele și mitizarea lui ca fiind un Făt-Frumos pe Cal alb. A venit la momentul potrivit, în an pre-electoral, cu niște alegeri europarlamentare care nu vor fi un barometru real pentru Mișcare, cum nici alegerile Prezidențiale nu vor fi. În schimb, la locale…
Vlad Voiculescu la Primăria București? „Ce prostie.”
Sau nu. Mișcarea România Împreună (MRÎ) este o mișcare care se va coaliza mai puternic după locale. Evident că ei și-ar dori ca la nivel național să căștige cât mai multe primării de orașe mari, să trimită cât mai mulți consilieri în consiliile locale și județene. Chiar dacă speranțele pot fi mari, nu cred că vor câștiga primării din fiefurile PSD sau PNL, așa că ziua va fi salvată de Vlad Voiculescu, care are șanse mari să căștige Primăria București și deci să dea un șut pozitiv în percepția publicului, asemănătoar celui dat de rezultatul lui Nicușor Dan. Vlad Voiculescu este Jon Snow în „Battle of the Bastards”, un lider-muncitor incontestabil, care doar pur și simplu prin prezența, profesionalismul și sinceritatea lui, va trage după el toată această Mișcare.
De ce divizează electoratul?
Pentru că USR-ul este un partid într-o piață politică deschisă. Este o etapă în tânăra noastră democrație naivă și fragedă. MRÎ este o mișcare politică care are un culoar politic larg, prin care poate aduce multe voturi. Din cei 60% ce nu se prezintă în ultimele runde de alegeri la vot, 60% nu se vor prezenta oricum niciodată. Pentru că defapt nu mai sunt în țară de mult, pentru că nu sunt interesați, pentru că sunt scârbiți etc. Dar 40% din cei 60%, adică undeva la 25% din numărul total de alegători înscriși pe liste s-ar prezenta la vot, doar că nu au cu cine să voteze, în percepția lor. Pentru a duce PSD+ALDE sub pragul majorității, trebuie să fie prezenți la vot peste 50% din alegători (ne referim la alegerile legislative). Pentru asta este important ca USR-ul să producă lideri care să fie redutabili într-o competiție cu liderii generați de mișcarea lui Cioloș. Iar competiția asta îi va profesionaliza, îi va pregăti și trezi pe cei din USR.
Pe studiile apărute recent, ~30% din voturile MRÎ vor veni din zona electoratului PNL, ~30% din zona USR, 5-10% din electoratul PSD și restul este reprezentat de electoratul indecis sau inactiv. Un produs politic nou și vandabil pe piața politică întotdeauna va atrage ineteres, va crea vâlvă, va stârni dezbateri. Dacă USR și MRÎ vor fi capabili să activeze 15% din electoratul indecis sau inactiv, putem spune „la revedere” guvernare PSD pentru următorii 4 ani. Acest lucru ar consolida cele două parte, ceea ce ar putea duce la un viitor politic românesc cu două partide centriste, ușor opuse, dar formate din oameni de calitate, integri, profesioniști. Dar dacă nu…
Ce va urma pentru USR? Dar pentru PNL?
USR-ul este un partid în plină maturizare, speranța mea este că până la alegerile europarlamentare din 2019, să dezvolte din rândurile proprii vreo două-trei mâini de lideri capabili să aducă lumea la un vot pozitiv. Dacă vor depăși luptele interne bazate pe orgolii mari și obiective infime, dacă vor reuși să-și genereze propriile obiective mari, să priceapă că fac politică, nu ong-istică, atunci vom avea un partid de centru-stânga bun și capabil să treacă pragul la alegerile din 2020. USR-ul va deveni ținta predilectă a PNL-ului. PNL-ul nu vrea să se reformeze. Demonstrează pe zi ce trece că nu are lideri capabili să reformeze un partid aproape la fel de corupt ca PSD-ul și cu siguranță la fel de ipocrit ca ALDE. Iar când liderii dezamăgesc, activul de partid este la rându-i deziluzionat, electoratul demotivat.
Acum au găsit în USR „dușmanul extern” perfect. Dacă nu dau în el, ar putea ca USR+MRÎ să facă majoritate, fără ca PNL să mai fie principalul partid de opoziție, ceea ce ar fi un dezastru. Scopul PNL-ului de acum? Să bage USR-ul sub prag. Pentru ca în scenariul „MRÎ partid principal de opoziție” PNL-ul să fie măcar vioara a doua, iar în varianta super-optimistă a lor, în care ei vor lua 30%+ în alegeri, măcar vor avea mai puține formațiuni cu care trebuie negociat.
Deci? Ce înseamnă asta pentru noi toți? La ce să ne așteptăm?
MRÎ are ca obiectiv intrarea la guvernare în 2020, odată cu alegerile parlamentare. USR-ul a fost partidul care la început a spus că-i un partid de opoziție, deci prin comparație, partidul lui Cioloș este un partid pozitiv, care vine să conducă. „Lead, follow, or get the fuck out of the way”, zicea un prieten de al meu. Cam asta vrea să facă acest partid. Iar direcția expusă în Manifestul de pe site-ul lor este una pe care o îmbrațișez și eu: pro valori europene, capitalism cu botniță, extinderea drepturilor civile, respect pentru drepturi fundamentale, profesionalism. USR-ul trebuie să-și păzească spatele, și să-și ademenească electoratul propriu cu oameni pregătiți să joace politic. Să devină profesioniști. Dacă totul merge bine, în 2020, vom avea o guvernare MRÎ+USR+PNL+UDMR. Voi expune și câteva scenarii despre cum văd eu că s-ar putea întâmpla lucrurile, dar într-un alt articol.
Ce trebuie să facem noi, ca societate civilă este să punem umărul la construcția socială. Să ajutăm la educarea cetățenilor, la ridicarea interesului lor față de viața cetății și a politicii în sine. Cetățenii educați și informați nu vor vota penali în funcțiile publice. Și uite așa mai rezolvăm o cauză, nu doar un efect. Ce ar fi necesar să facă cetățenii? Să se implice cât mai mult în problemele comune, pentru a e le rezolva. Dacă nu asta, măcar să se informeze și să voteze emoțional (pentru că așa se votează în general) cu cel mai integru și capabil candidat.
Partidul lui Cioloș reprezintă o speranță în plus, alături de USR, că în România viața societății poate avea o turnură pozitivă. Eu le urez mult succes, îi voi susține și critica, la fel cum am făcut până acum și cu cei din USR sau PNL.
Pe cai că se filmează!
