Problema e că nu avem…

Opoziție politică

După anunțul începerii procedurii de revocare a procurorului-șef al DNA, mă așteptam la câteva reacții ferme și puternice din partea opoziției politice. Mă așteptam să văd vigoare, pentru că este exact momentul prielnic să dai mesaje în care să coalizezi speranțele oamenilor în structura ta și să-i activezi, măcar la nivel mental. Adică măcar în mintea lor să zică  „băi, PPP-ul* este extraordinar, data viitoare votez cu ei!” sau măcar să simtă în sufletul lor că PPP-ul este partidul care poate răsturna această situație gravă, profund dăunătoare societății pentru mulți ani de acum înainte.

Nu am văzut reacții serioase. Am văzut cereri de demisie, dar nu am văzut lideri vocali și raționali, care să transmită pe de o parte mesajul cum că ne aflăm pe marginea prăpastiei, iar pe de altă parte că este necesară o acțiune concertată a opoziției în blocarea oricărei încercări viitoare de submina Justiția. Încă o șansă ratată a opoziției de a fructifica politic o situație și încă un motiv de îngrijorare pentru mine și alții. Îngrijorarea că suntem chiar singuri în drum. Că nu există nicio speranță ca pe viitor să avem oameni competenți politic care să conducă. Problema e că nu avem…

Lideri

Liderii politici ai opoziției nu reușesc să producă nici cea mai mică emoție în electorat. Eu tot bat moneda pe chestia cu electoratul și cu jocul politic și poate ar trebui să precizez de ce – nu poți schimba o clasă politică sau o decizie politică, într-o societate democratică decât prin pârghii instituțional-politice. Deci cei care schimbă cu adevărat traiectoria unor măsuri luate în Parlament, Guvern sau administrația locală sunt oamenii politici, iar ei sunt legitimați electoral.

Din păcate, Dan Barna are carisma unei pietre de râu și capacitatea de trecere a sticlei a unei râme de stepă. Dan Barna este totuși un upgrade politic de la Nicușor Dan, dar Nicușor Dan avea „talibanii” lui, care se duceau după el până în pânzele albe, ceea ce Dan Barna nu are. Îmi aduc aminte de Dan Barna la ieșirea din întâlnirea cu Liviu Dragnea. Ce-mi aduc aminte e că s-a comportat ca purtătorul de cuvânt a lui Dragnea.

Ludovic Orban are marele handicap de a nu fi parlamentar. El nu se poate bate în arenă, acolo cu ei, iar evident că acest lucru îi scade din eficacitate. Mai are un handicap Ludovic Orban: are caracteristicile Diazepamului, după 10 minute de discurs ești amețit, nu înțelegi mare lucru și simți o dorință inexplicabilă de a dormi.

Traian Băsescu este la fel de corupt ca cei împotriva cărora ar trebui să se lupte. Deci, despre ce discutăm? Chiar dacă este singurul lider de opoziție care ar ști cum se face treaba asta, nu ne putem baza pe el, pentru că-i practic din aceiași oală. Totuși, oamenii nu se nasc lideri, ei se educă. Se formează cu ajutorul specialiștilor în leadership, comunicare și cu ajutorul unor abilități naturale. Dar nu avem…

Dorința de a lucra cu specialiști

Cunosc și eu un politolog, iar din toamnă mă specializez la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Am auzit lucruri bune despre catedra de acolo, cum că ar fi cea mai bună din țară, că lucrează și colaborează în proiecte științifice și studii cu universități din țări străine cum ar fi New York University, cu oameni care au lucrat în miezul unor campanii electorale din America.

Am făcut toată introducerea asta tocmai să înțelegeți gravitatea faptului că aceste partide de opoziție, mai ales unul de la care am avut așteptări, nu s-au gândit să bată la ușa acestor specialiști, să îi întrebe de sănătate și poate, să colaboreze, pentru evidențierea unor lideri, pentru îmbunătățirea comunicării, pentru eficientizare politică. Nu, opoziția nu s-a gândit să discute cu specialiști, politologi, sociologi, juriști, oameni cu competențe și profesioniști, pentru a-și crește șansele de a lupta instituțional cu alianța de la putere. De ce? Pentru că avem ceva. Avem multă auto-suficiență.

Timp

Incompetența politică a opoziției în a impune agenda publică, în a face mișcări politice inteligente și cu impact, ar fi lucruri de trecut cu vederea în orice alt moment, dar nu acum. Nu mai avem timp. Puterea politică va întinde coarda, până când se va rupe, iar când se va rupe, nu va fi nimeni să ne protejeze de tăvălugul controlului politic asupra unei puteri a statului.

Iar controlul politic asupra Justiției înseamnă un stat în care democrația nu mai există cu adevărat. Înseamnă că fiecare cetățean este pasibil de abuzuri asupra lui. Înseamnă că fiecare firmă, mai ales cele mici și mijlocii, vor fi la mâna politicului, iar dacă un viitor baronel politic va dori să-i închidă oportunitățile de piață o va putea face, pentru că acel baronel nu va putea fi pedepsit legal. România se va întoarce în timp, în anii ’90. Iar oamenii competenți și profesioniști vor pleca și mai mult din România, lăsând în urmă o țară condusă de niște ticăloși și un popor format din indivizi mediocri și lipsiți de educație și cultură.

Dacă cineva m-ar întreba ce mi-aș dori eu acum și ce soluție găsesc la problemele istorice prin care trecem acum, aș spune simplu:

1. Contactați specialiști, pentru că mulți din ei (vă spun eu pe surse) ar fi deschiși să vă ajute gratuit. Avem slavă Cerului, mulți și sunt recunoscuți și internațional.

2. Lăsați bătăliile de orgoliu din interior. Sunt prea mici și lipsite de sens, nu avem timp și le veți regreta în curând.

3. Promovați-vă și susțineți-vă liderii, dacă-i aveți. Căutați-i, dacă nu.

4. Dialogați cu celelalte partide de opoziție, faceți un pact în câteva puncte și porniți la luptă. Strada așteaptă, dar se va sătura.

–

*PPP – Partidu’ lu’ Pește-Prăjit