Radu Hossu: Lipsa rațiunii naște isterii

Aseară după numirea Vioricăi Dăncilă în funția de Prim Ministru, de către Președintele României, Facebook-ul s-a umplut de injurii și lamentări ce-l aveau pe ultimul ca țintă. În bula mea, care-i probabil asemănătoare în valori și idei cu a dumneavoastră, mă așteptam la reacții reci, raționale, educate. Dar nu. De la Moise Guran până la liderii #rezist din București, toți deplângeau faptul că Iohannis ar fi un trădător, ba mai mult de atât, ar fi chiar colaborator al PSD-ului. De ce? Motivele ar fi multe, unii ar spune că suntem emotivi, că suntem balcanici, că suntem latini, că ne fierbe sângele în vene. Eu spun că suntem lipsiți de educație politică, ceea ce e grav și că suntem pătimași, ceea ce e de înțeles. În 2014, Klaus Iohannis a ieșit Președinte al României nu pentru că cei peste două milioane de votanți în plus față de turul I și-au dat dintr-o dată seama ce lumină este Iohannis, ci pentru că emoția negativă față de Ponta a fost atât de mare, încât și o mătură ar fi câștigat acele alegeri. Viorica Dăncilă de era în locul lui Iohannis ar fi câștigat. Tudose ar fi câștigat detașat. Campaniile electorale se bazează pe emoție și percepții, iar aceste lucruri nu sunt obligatoriu o oglindire fidelă a realității sau a personajului care le proiectează înspre public. Alegerile nu sunt căștigate rațional, să ne aducem aminte: Băsescu a căștigat pentru că “Hăhăia ca noi, e din popor. E de al nostru” asta ca apartenență la un grup larg al societății, iar ca emoție față de adversar sloganul “Arde-i pe Corupți” atingea exact coarda sensibilă a răzbunării societății pe cei care i-au furat timp de 14 ani (vorbim de 2004, să ținem minte). Iohannis a câștigat pentru că Ponta a blocat accesul românilor la secțiile de votare din diaspora, a fost arogant și susținut în aroganță de Ministrul de Externe actual și de atunci, Teodor Meleșcanu alături de Titus Corlățean.

Dacă aceste alegeri s-au dovedit măcar parțial benefice, (sub Băsescu s-a născut DNA-ul, Justiția a început a funcționa) prin urmare emoția a ales – să spunem – acceptabil. În schimb, ceea ce s-a întâmplat aseară a fost o lipsă de rațiune fără de margini. Să-l ataci pe Iohannis pentru că a stat în matca constituțională, demonstrează lipsa de educație politică. Singurul motiv pentru care poate fi criticat Președintele, este că nu a avut un discurs mai puternic împotriva corupției, că nu i-a tras de urechi pe cei de la PSD pentru crizele guvernamentale repetate, pentru lipsa livrabilelor din Programul de Guvernare, pentru creșterea deficitului de cont curent, pentru creșterea datoriei publice, pentru multe prostii. Da, pentru lucrul ăsta Iohannis merită criticat. Pentru alegerea de a o desemna pe Viorica Dăncilă, în schimb, nu.

Cristian Tudor Popescu a spus că această desemnare este doar pentru a câștiga al doilea mandat, dat fiind erodarea naturală și evidentă a PSD-ului în următorii doi ani. Ceea ce nu a luat în calcul respectatul jurnalist și în niciun caz cei care repede i-au copiat raționamentul pe ne-mestecate, este că prin respingerea doamnei Dăncilă și acceptarea unei a doua nominalizări, oferită ulterior de majoritatea PSD-ALDE, ar fi crescut și mai mult șansele Președintelui de a câștiga un nou mandat. De ce? Pentru că percepția era că a luptat. Totuși, până la o a doua nominalizare, criza politică ar fi afectat economic pe fiecare român în parte, de la creșterea cursului valutar, până la sperierea investitorilor datorită instabilității guvernamentale. Nu avem totuși toate datele problemei. Poate o a doua propunere PSD ar fi fost unul ca Șerban Nicolae sau unul ca Stănescu. Adică nu doar niște incompetenți ca Viorica Dăncilă, ci și niște incredibil de ticăloși, corupți. Și atunci să vezi distracție. Dar astea sunt speculații.

Opoziția ce a făcut? Absolut nimic. Despre opoziție nu au criticii lui Iohannis nimic de zis? PNL-ul, al doilea partid al României nu a fost în stare să deschidă o cale de dialog cu PMP și USR și simbolic (pentru că realitatea ne arată că nu aveau majoritatea necesară învestirii unui premier) să se prezinte cu o propunere. Într-un moment important pentru România, cele trei partide de opoziție nu au fost în stare să dialogheze. Aici avem iarăși o lipsă de competență politică. Singurul care a punctat la capitolul imagine este evident Traian Băsescu, care-n stilu-i caracteristic a venit cu “caterinca” anti-Dragnea. Dacă vă uitați pe Facebook pe profilele parlamentarilor USR (a celor care s-au exprimat în legătură cu evenimentele) o să vă luați cu mâinile de cap. Înfiorătoare lipsa de responsabilitate politică.

Cel mai dezamăgitor, pentru mine, a fost în schimb lipsa imensă de educație politică a celor de la Inițiativa România și Corupția Ucide. Inițiativa România este organizația civică, care acum câteva săptămâni se afișa, pentru a puncta la nivel de imagine, cu Ludovic Orban, Dacian Cioloș și Dan Barna într-o încercare eșuată de a uni opoziția și de a aduce mai mulți oameni la protestele din stradă. O asemenea mișcare, evident pentru orice om care e interesat de politică, este una care demobilizează masele din Piața Victoriei, majoritatea dintre cei de acolo nefiind doritori de hore alături de politicieni. Da, politicenii pot ieși în stradă să protesteze în calitate de cetățeni, dar ei au și tribuna Parlamentului pentru a face opoziție, în schimb cetățenii au doar strada. Am avertizat atunci că acest dans va dăuna protestelor, iar rezultatul s-a văzut. Olterior acestui eveniment, numărul protestatarilor din Piața Victoriei a fost unul extrem de mic, Brașovul fiind apropiat ca număr de protestatari cu Bucureștiul, iar Brașovul este de 8 ori mai mic decât capitala ca număr de locuitori. De ce au făcut asta? Pot doar presupune că pentru imagine, dar și asta e doar o presupunere. Puteți trage dumneavoastră o altă concluzie.

Ieri, Inițiativa România a ieșit la Cotroceni ca să protesteze împotriva deciziei lui Klaus Iohannis, dând muniție adversarilor lor de facto, Antena3 și PSD de a spune că protestatarii #rezist sunt idioți și nu înțeleg ce înseamnă democrația, Constituția, prerogativele Președintelui etc. Și din păcate au dreptate, oamenii ăștia din societatea civilă, care ar trebui să educe, să gândească rece și să explice cetățenilor profani în ale politicii de ce unele măsuri ne-populare sunt câteodată necesare într-o democrație, în lupta de putere politică.

Vine protestul din 20, peste două zile. Diluarea motivației, emoției, disiparea concentrării pe o țintă serioasă, dansurile cu politicul, protestele împotriva Președintelui, abrambureala asta generală va diminua numărul de protestatari. Chiar dacă oameni din întreaga țară vor face un extraordinar sacrificiu și se vor duce acolo, nu cred că numărul total va sări de 50.000. Sper sincer să mă înșel.

Lipsa de educație politică naște isterii. Isteriile diluează din sens. Fără sens nu există acțiuni cu finalitate pozitivă. Din păcate pentru noi toți.

Opinie de Radu Hossu.