Fiind o zi de sărbătoare, nonagenara Românie și-a scos straiele tradiționale, mâncate de molii, din lada de zestre și a ieșit în lume să se sărbătorească. România nu prea are prietene, doar niște fițoase care vor să profite de ea. Ungaria vrea să profite de bolile senectuții și să îi ia o moșie, punând-o să semneze diverse acte, Rusia îi tot suflă cuvinte mieroase, doar-doar se aliază cu ea împotriva celorlalte fete, iar prin Vestul Europei țările fac „bâză” de ea, râzând că nu a fost în stare, de când a divorțat de abuzatorul ăla comunist cunoscut în tinerețe, să mai construiască o autostradă, vreun aeroport sau o cale ferată de mare viteză.
Între timp, se lasă sedusă din interior, de câte vreun neica nimeni, care cu alură de comunist, care cu dinții stricați, doar – doar o primi vreo operație estetică pentru a o face mai frumoasă, mai atractivă. După o adolescență în care a fost crescută de niște regi, România l-a cunoscut pe un nenorocit abuziv care se juca cu secera și ciocanul. S-a măritat cu el înainte să facă 30 de ani, iar căsnicia a fost una normală pentru perioada respectivă. El, scăpat recent din pușcărie după ce se opusese părinților României, venea acasă mai mult beat, o supunea la tot felul de perversiuni, o abuza în cine știe ce mod, ba chiar o mai trimitea în patul unui camarad rus amețit de aburii intenși ai litrilor de votcă îngurgitați cu o seară înainte.
Mai târziu, după ce a profitat de resursele ei de frumusețe, când România s-a prins că nu prea merită să mai aducă urmași pe lume, i-a interzis să mai facă avorturi, născând niște copii nedoriți care încă nu știu cum să se descurce în viață.
După 40 de ani de conviețuire cu abuzatorul comunist, când a văzut că ai săi copii mai degrabă ar pleca în lume decât să vadă în ce fel acționează familia tradițională asupra psihicului lor, a reușit, cu chiu-cu vai, să scape de nenorocitul roșu, într-un moment de slăbiciune a acestuia, când vedea că toți frații săi sunt alungați de neveste.
Liberă și fericită, nu a stat prea mult să se gândească în brațele cui se aruncă, și a preferat unul mai tânăr decât fostul soț. Tot comunist și ăsta, școlit pe la Moscova, cu o mentalitate ceva mai deschisă. Acum nu mai trăia cu secera și ciocanul deasupra capului, dar nu pentru că așa voia ea, ci pentru că ciocanul i-a fost furat de către o prietenă din Asia, venită la o cafea. Nu și-a dat seama că secera continua să facă mai mult rău. Noul ei iubit o folosea din greu să alunge toți posibilii curtezani. Ba chiar lansase și o sintagmă – „Nu ne vindem țara” – care tare a prins la copiii lor. A cam oscilat între el și alții, care încercau să o seducă arătându-i diverse modele de trai – ba uite cum trăiește coțofana aia de Germania, de unde provin cei care te-au crescut din fragedă pruncie până te-ai măritat cu comunistul, ba uite ce bogată este Rusia, cu nou ei iubit care merge la sală de trei ori pe săptămână.
Așa a fost nevoită să tot amâne proiectele ei prin care să devină mai atractivă, mai frumoasă, a uitat să mai citească și să învețe să fie, s-a lăsat pe mâna seducătorilor de serviciu. Acum este măritată cu un neamț, dar l-a luat amant pe unul care provine dintr-un județ sărac. Probabil mai mult de milă, că nu e cine știe ce bărbat, deși după modul în care și-a lăsat nevasta și s-a aruncat în brațele unei secretare ai putea spune că e vreun Don Juan. Dar pe ea nu o prea interesează, deși vede că plozii ei mai proaspeți trag mai mult cu neamțul, vede și că este încurajată de cei mai bătrâni să își trăiască pasiunea tardivă. Și închide ochii atunci când noul ei amant încearcă să o abuzeze, tăindu-i tot felul de drepturi.
La 99 de ani, atinsă de Parkinson, Alzheimer, chinuită de tromboză și de reumatism, România stă pe un butoi de pulbere. Nu știe ce să facă pentru a-și aduce copiii acasă, nu știe cum să creeze armonie în jurul său. Și nu știe dacă va mai prinde 100 de ani în condițiile astea, în care toți cu care intră în tot felul de relații, care de care mai dubioase, încearcă să îi fure pensia și să o jefuiască de tot ce e mai bun în ea.
