Scriitoarea brașoveană Tony Mott, cunoscută mai bine ca Antoneta Galeș, și-a lansat săptămâna trecută romanul „Nu dați cu pietre în Julieta”, ultimul din trilogia Julieta sau, cum îi place ei să spună, „Ana Stancu”. Putem spune, deci, că Tony a ucis-o pe Julieta, după o „conviețuire” de trei ani.
„Am început seria în 2014 cu publicarea volumului ”Julieta avea un pistol”. Atât la lansare cât și ulterior de la unii citititori, am primit ”reclamații” că nu e corectă încadrarea ca thriller, că e prea puțin, că e o fraudă să declar că e roman polițist sau mystery&thriller, că e roman de dragoste sau roman psihologic. Definirea genului literar ajută cel mai mult librăria care vinde romanul, pentru a ști în ce raft așează o carte. În rest, volumul se descoperă de fiecare cititor. Îmi place să cred că fiecare are posibilitatea de a intra doar atât de mult cât își dorește în lumea romanelor mele: doar superficial și să se bucure de acțiunea rapidă, ceva mai adânc și să descopere și personajele sau să-și acorde șansa de a înțelege motivațiile psihologice, de a empatia cu personajele și de a afla – de ce nu? – ceva despre sine”, spune Tony.
„A fost foarte greu să scriu seria Julieta. Cele trei romane au apărut pe parcursul a cinci ani și a fost dificil să găsesc echilibrul între a da destule amănunte pentru cititorul care nu a citit un volum anterior, astfel încât să înțeleagă ce se petrece, și de a nu-i plictisi pe cei care făcuseră deja cunoștință cu seria. Avem de-a face cu un thriller medical, romanul având ca decor sistemul medical corupt din România. Dacă nu ar fi ficțiune, ar fi o radiografie a vieții din spitalele private, a conflictelor dintre medici, a corupției din sistemul medical, a mitei pentru vânzarea și decontarea medicamentelor sau a re-exporturilor. Dar este ficțiune, așa că romanul e despre spioni internaționali și povești de iubire.
Personajul din umbră al seriei este corupția din sistemul juridic și medical din Romania. În ultimul volum se descoperă că mecanismele sunt atât de complicate, încât fac imposibil ca toți vinovații să-și primească pedeapsa meritată. Sistemul de sănătate este mult mai bolnav decât populația pe care ar trebui să o trateze, dar putreziciunea care a pătruns până la cel mai înalt nivel nu poate fi eradicată”, povestește autoarea, provocată să explice temeiul trilogiei.
„În roman, Ana Stancu este o femeie îndrăgostită și, aparent, stabilă emoțional. Membră a echipei de cercetări din România, este Julieta principală, celelalte personaje feminine sunt Juliete secundare. Julieta este sinonim pentru femeia modernă, puternică și vulnerabilă, perfect conștientă de sine, de calitățile și defectele sale, care știe să-și poarte și singură de grijă și care are capacitatea de a se analiza și de a-și asuma acțiunile. Și astfel devine substantiv comun”.
„În fiecare femeie puternică și independentă este o fetiță rănită, care a decis cândva că e pe cont propriu. Acesta ar trebui să fie motto-ul romanului, pentru că insist pe șansa pe care o avem de a alege să acționăm în ciuda a ceea ce ni s-a întâmplat și nu să dăm vina pentru faptele noastre pe ceva care este în trecutul nostru. Ana Stancu este, în mod cert, un evitant, conform teoriei atașamentului. Decizia de a nu se baza pe nimeni a fost luată extrem de devreme în copilăria mică și, ca adult, ea se concentrează în special pe realizarea pe care o poate obține profesional. Din păcate, constatarea cu privire la mecanismele după care acționează, tocmai pentru a se proteja, vine foarte târziu, când lupta cu șocul traumatic este prea grea”, mai povestește scriitoarea.
Romanul e despre alegeri. E despre mine și despre tine, despre Julieta din fiecare femeie și nevoia permanentă de iubire. E despre proiecții și despre a fi captiv în mecanisme întărite de timpuriu. E despre iubire și adevăr.
Cele trei romane ale seriei Ana Stancu:
Julieta avea un pistol, Editura Tritonic, 2014
Un glonț pentru Julieta, Editura Tritonic, 2016
Nu dați cu pietre în Julieta, Editura Tritonic, 2017
