Războiul cârciumarilor cu clienții. O mică explozie de PR care te poate lăsa cu restaurantul gol

Brașovul este un oraș turistic. Reușește, așa cum e el, să atragă o mulțume de oameni din toate colțurile lumii. Brașovenii cu inițiativă au reușit să își facă tot felul de localuri cărora le dau un aer specific sperând să atragă atât turiștii, cât și locuitorii zonei, oferindu-le atât o mâncare bună, cât și o ambianță plăcută.

Și ajunge turistul la o astfel de cârciumă, se așază și își dă comanda. Așteaptă o perioadă destul de lungă de timp că, deh, e sezon, lumea nu se învârte în jurul lui, înțelege asta și își deschide laptopul sau telefonul în așteptarea bucatelor gustoase. După ce mănâncă, plătește (și nu vorbim de o cârciumă gen împinge tava, unde prețurile sunt reduse), vede că proprietara restaurantului începe să posteze pe facebook că are clienți nesimțiți, care vin în șlapi să îi mănânce operele de artă. Ba, mai mult, vin la masă când le este foame și de aia sunt foarte vocali când li se transmite că vor avea de așteptat. Că pentru ce te poți duce la restaurant în centru? Doar nu să mănânci, ci pentru a fi văzut că ești acolo, că îți permiți să plătești cu 50% mai mult pe o ciorbă de potroace și să faci cu ochiul chelnerițelor. Că altfel te-ai duce la un local de pe o stradă lăturalnică, unde timpul de servire este unul scăzut, chiar dacă sunt mai multe locuri, iar prețurile sunt ceva mai digerabile.

Cârciuma respectivă nu are un dress code. Nu se scrie pe ușă „aici nu se intră decât dacă ai papion” sau „nu servim clienți desculți”. Cu toate acestea, proprietara este atât de vocală încât crezi că are ceva probleme și a rămas nevorbită în ultimele cinci săptămâni. În plus, la intrare nu stă un cerber care să se uite la clinți și să le zică „Hmm, tu nu ești îmbrăcat corespunzător, nu ți-ai luat pantalonii ăia frumoși de duminică, nu ai cămașa călcată, iar tricoul ăsta pare a fi de la second-hand. De ce ai vrea tu să mănânci aici?”. Nu, ușa e deschisă pentru toți cei care își permit să achite pe lângă nota, care nu are nicidecum să fie modică, și un 10% bacșiș, „că așa se lasă”.

Apoi, după ce i se atrage atenția că postările alea nu își au sensul într-o lume a cârciumarilor civilizați, mai ales că oamenii au înțeles că au de așteptat 40 de minute pentru o omletă, intervin scuzele. „Noi nu avem decât un aragaz cu cinci ochiuri și e greu să faci 40 de omlete, mai ales că fiecare trebuie să stea 8 – 10 minute pe foc”. Clientul ar trebui, în aceste condiții, să îi ofere soluții pentru un aragaz cu mai multe ochiuri. Ce nu înțeleg marii cârciumari brașoveni este că acei clienți pe care ei îi ciufulesc pe Facebook după ce pleacă achitându-le serviciile oferite sunt beneficiari și posibili promotori ai business-ului lor. Altfel sună „am fost într-un local în centru unde ospătarii mi-au adus pâinea prăjită la timp pentru a-mi savura omleta” decât „mi-au adus pâinea prăjită când plăteam nota – și nu, nu te du acolo că au doar un aragaz cu cinci ochiuri, din care două sunt defecte și funcționează numai alea mici, iar o omletă trebuie să stea 8 – 10 minute pe foc ca să iasă ca lumea”.

În rest, cârciumăreasa se laudă că legumele sunt proaspete. De parcă te-ai duce într-un restaurant dacă ai ști că acolo sunt legume de acum 30 de zile, cam opărite și stricate. Adică e cam nasol să te lauzi cu lucruri care ar trebui să fie ceva normal, dar asta e altă poveste…