Venitul salarial, condiţiile de muncă şi relaţia dintre angajat şi superior sunt doar câteva motive pentru care românii nu vor să lucreze în hotelurile şi restaurantele din România, ci preferă să plece în străinătate pentru aceleaşi joburi, dar salarii şi condiţii diferite.
„În străinătate traficul de clienţi este mai mare şi implicit şi volumul de muncă creşte considerabil. Diferenţa dintre joburile din ţară şi cele din străinătate porneşte de la calitatea interacţiunii angajatului cu superiorii, cei din străinătate sunt mai specializaţi pe domeniul serviciilor faţă de cei din România“, a spus Sebastian, în vârstă de 37 de ani. El lucrează de trei luni pe o poziţie de ospătar în Marea Britanie.
Salariul pe care îl primea în România pe aceeaşi poziţie era de 1.800 de lei pe lună. „Venitul lunar cumulat din salariu şi bacşiş îţi permite un trai decent, însă nu ai posibilitatea de a economisi bani“, a mai spus Sebastian.
Un ospătar care aplică pentru un job în străinătate poate primi un salariu net cuprins între 850 şi 2.300 de euro pe lună, aceasta fiind poziţia din domeniul HoReCa (hoteluri, restaurante şi catering) pentru care se pot obţine printre cele mai mari salarii în alte ţări, potrivit datelor de la reprezentanţii platformei de recrutare pentru străinătate Tjobs.
Spre comparaţie, în România, angajaţii din turism (hoteluri şi restaurante) sunt cei mai prost plătiţi din economie. Anul trecut, un salariat din acest sector câştiga 380 de euro brut pe lună (adică 275 de euro net), cu aproape 70% sub salariul mediu înregistrat la nivel naţional.
„În străinătate nu depinzi de bacşiş, eşti plătit decent pentru munca depusă, ţi se oferă tot sprijinul, training-uri şi eşti respectat pentru munca depusă. În România bacşişul e cel mai important venit, în unele cazuri este aproximativ cât un salariu“, a spus Doru, 34 de ani. El lucrează ca ospătar de circa un an în Marea Britanie, iar în România lucra pe un salariu de 1.000 de lei pe lună, pe aceeaşi poziţie.
Sunt însă şi români mulţumiţi de condiţiile de muncă oferite de angajatori, însă ei au plecat în străinătate pentru a câştiga mai mult.
„Condiţiile de muncă erau decente, relaţia cu superiorii era bună, dar am ales să lucrez în străinătate deoarece condiţiile salariale şi bonusurile nu se ridicau la nivelul la care îmi doream. Am intrat în legătură cu mai mulţi angajatori din România pentru locuri de muncă în acest domeniu, însă beneficiile oferite erau reduse faţă de muncă depusă“, a spus Ionel, 24 de ani. El lucrează de jumătate de an în Statele Unite şi spune că s-ar întoarce în ţară doar pentru un salariu curpins între 800-1.000 de euro pe lună. „În străinătate standardele de muncă sunt mai ridicate, orele suplimentare sunt plătite, clienţii oferă bacşiş foarte mare, chiar şi de 20%“, a explicat Ionel P.
În timp ce românii pleacă în străinătate pentru salarii mai mari, pe poziţii precum cea de ospătar, barman sau bucătar, angajatorii români se plâng că nu au forţă de muncă şi sunt nevoiţi să aducă personal chiar şi din Filipine sau Nepal.
Recent, un oficial al hotelului Teleferic Grand Hotel din Poiana Braşov, cu 127 de camere, spunea că românii au prins gustul Occidentului şi că nu îşi mai doresc să lucreze în ţară în restaurant sau bucătărie. 22 din cei 140 de angajaţi ai hotelului sunt filipinezi, iar planul managementului hotelului este de a ajunge în următoarea perioadă la 60 de angajaţi de origine filipineză.
