Festivalul de Dramaturgie Contemporană, ediția a XXVII-a, 2016 debutează la Teatrul ”Sică Alexandrescu” Brașov, în această seară începând cu ora 19, cu piesa „Orb de mina” în regia lui Bogdan Sărătean. Piesa dramaturgică a autorului Csaba Székely va fi pusă în scena festivalului de dramaturgie de la Brașov de Teatrul Național ”Radu Stanca” Sibiu, avându-i în distribuție pe Mihai Coman, Emöke Boldizsár/ Codruța Vasiu, Iulia Popa, Pali Vecsei, Cristian Stanca.
”Orb de mina” îi va transpune pe spectatori într-un sat de munte din Transilvania zilelor noastre. Oameni singuri. Singuri împreună. Un străin tulbură liniștea așezării. E polițist. Investighează ceva. După sosirea lui nimic nu va mai fi la fel. Iar aparenta liniște a așezării, unde toate se întâmplă la cârciumă, pare să ascundă monștri. Care ies la iveală în cele mai diverse forme: lăcomie, xenofobie, crimă. Între timp, râdem. Râdem mult, cu gura până la urechi. Ca la cea mai veselă piesă bulevardieră. Iar eroii sunt orbi și minusculi. Un text despre xenofobie și prejudecată. Un spectacol despre vină și singurătate. Despre imposibila mântuire.
Dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureș, multipremiat în afara țării, Csaba Székely (n. 1981, Tg Mureș) este autorul „Trilogiei minelor” („Flori de mină”, „Orb de mină”, „Apă de mină”). Cunoscut pentru umorul și luciditatea cu care dezbate problemele transilvănenilor, indiferent de etnie, dramaturgul a câștigat Premiul „Ferdinand Vanek“ la Praga, pentru cea mai bună piesă politică pentru textul „Băi, animalelor”, o piesă scurtă despre sistemul electoral, democrație și dictatură, scrisă sub forma unei fabule.
Criticul Oana Stoica afirma despre scriitura lui Csaba Székely : „La piesele lui Csaba Székely se remarcă două lucruri: ascuţimea de bisturiu cu care crestează în problemele secuimii din Transilvania şi umorul sănătos sub care camuflează arma «crimei» (…). La Székely Csaba, satul transilvănean cu populaţie maghiară este un spaţiu al prăbuşirii morale, psihice şi fizice. Personajele parcurg un traseu al decăderii, presărat cu violenţe (sinucidere, crimă, viol) şi abuzuri (sexuale asupra minorilor, psihice asupra maturilor), dar odios este că, după toate monstruozităţile acestea, viaţa continuă la fel. Ceea ce şochează este acceptabilitatea ororii. Toţi văd, dar tac, nimic din oroarea existenţei nu oripilează, oribilul este cotidian. Există o rutină a resemnării, alimentată de butoaie cu pălincă. Singura evadare, în afara alcoolului, este în imaginarea unui viitor care nu va veni niciodată”
A doua seara de festival, 4 decembrie, va oferi brașovenilor un regal dramaturgic al Teatrului Metropolis din București, după o piesă a cunoscutului autor Eric-Emmanuel Schmitt: “Domnul Ibrahim și florile din Coran” . Scriitura autorului francez este tradusă și dramatizată de Chris Simion, cea care semnează și regia piesei. În distribuția piesei jucate la Brașov se găsesc nume mari ai teatrului românesc: Marian Râlea, Vlad Logigan, Claudiu Bleonţ, Lia Bugnar, Magda Catone, Amelia Ursu.
Acţiunea din „Domnul Ibrahim și florile din Coran” este, de fapt, povestea lui „Momo” (Moise), un puști singuratic, ce observă lumea de la înălțimea celor 11 ani ai săi. Părăsit de mamă și locuind alături de un tată neurastenic, în Carterul evreiesc din Parisul anilor ’60, copilul găsește sprijin în Domnul Ibrahim, un băcan musulman, care stă toată ziua pe taburetul din prăvălie și contemplă aceeași lume cu detașarea senectuții. Domnul Ibrahim îl va ajuta Moise să se descopere, să facă față problemelor și îi va dezvălui frumusețea ascunsă chiar și în cele mai mici lucruri. După ce tatăl băiatului dispare fără urmă, bătrânul îl adoptă pe micul orfan şi împreună traversează Europa spre Cornul de Aur, tărâmul vegheat de legile sfinte ale Coranului. Călătoria spre lumea nebănuită şi stranie din inima Orientului cu moschei şi dervişi rotitori e o parabolă a vieţii şi a morţii, care surprinde şi îndeamnă la meditaţie.
„Domnul Ibrahim şi florile din Coran” a fost adaptat pentru marele ecran în 2003, filmul avându-i în distribuţie pe Omar Sharif şi Isabelle Adjani. Nominalizată la Golden Globe, pelicula a fost distinsă cu Premiul César şi Premiul Publicului la Festivalul de film de la Veneţia.
Seara de luni a Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Brașov, 5 decembrie, vine cu o altă capodoperă dramaturgică contemporană, de data aceasta cu piesa de teatru semnată de Matei Vișniec: “Trei nopți cu Madox”, în regia lui Mihai Lungeanu și pusă în scenă de Teatrul Nottara București.
Actorii Alexandru Jitea, Ion Grosu, Paul Chiribuță, Victoria Cociaş, Ion Haiduc și studenții UNATC Iulian Burciu, Lucian Bârsan, Iulian Cuza,Veliko Velikov spun povestea unui oraş-port de la capătul lumii, unde timpul se scurge atât de încet încât a trebuit ca locuitorii săi să înveţe câte un joc potrivit fiecăruia pentru a încerca să alunge plictiseala şi norii grei, de ploaie, care îi împresoară. Fără succes. În schimb, jocurile căpătă o patină comercială, iar oamenii alunecă într-o melancolie fără leac şi, cel mai grav, uită de istovitoarea dar plăcuta fugă după viaţă şi de neaşteptatele ei farse, uită gustul dulce al viselor, bucuria iubirii şi aroma dorinţei… Însă o ofertă de nerefuzat le va stârni interesul şi le va suci minţile. Vinovatul? Un străin misterios, care face un popas de trei nopţi în oraş şi în vieţile locuitorilor lui. Promisiunea sa pune lumea în mişcare… Să fie el un magician sau un scamator, un amăgitor sau un salvator mult aşteptat?
Gândurile lui Vișniec despre propria creație și punerea în scenă a acesteia: ”Când mi se întâmplǎ sǎ mǎ simt puţin împovǎrat de timp sau de vidul care se formeazǎ în jurul fiecǎrui destin uman, îl chem pe Madox şi discutǎm puţin de una, de alta… sau mai râdem sau mai inventǎm un joc. Madox este mereu disponibil, un formidabil acompaniator de cǎlǎtorie. Viaţa fǎrǎ el ar fi mai ploioasǎ şi mai fǎrâmiţatǎ. Madox mǎ însoţeşte şi-mi ridicǎ de altfel moralul de când am început sǎ scriu poezie şi literaturǎ în general. El este şi primul care îmi citeşte paginile scrise şi uneori mǎ sfǎtuieşte sǎ mai arunc din ele. Tot pe el îl chem în ajutor când mǎ rǎtǎcesc în labirintul cǎlǎtoriilor mele interioare şi chiar exterioare. Într-un fel, Madox a fost un GPS metafizic pentru mine într-o vreme când aceste trei litere încǎ nu coabitau împreunǎ pentru a desemna ideea de sistem de navigaţie. Când am fost întrebat de regizorul Mihai Lungeanu, cǎruia îi mulţumesc pentru anii de pasiune dǎruiţi teatrului meu, câte locuri sǎ-mi rezerve la premiera cu Trei nopţi cu Madox i-am spus, evident, douǎ. Aţi înţeles, fǎrǎ îndoialǎ, eu când merg la teatru sunt însoţit de Madox şi am nevoie întotdeauna de douǎ locuri”.
Reprezentațiile teatrale vor avea loc în Sala Mare a Teatrului ”Sică Alexandrescu” din Brașov, de la ora 19. Biletele se pot achiziționa de la casieria teatrului.
