Efectivul de ovine al României a crescut de la 8,4 milioane de capete în 2010 la 9,8 milioane de capete anul trecut, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Cu toate acestea, fermierii spun că au ajuns să-şi vândă fermele din cauza condiţiilor din piaţă.
Top 30 cei mai mari crescători de ovine din România au încasat împreună subvenţii de circa jumatate de milion de euro, cam cât a încasat singur cel mai mare beneficiar din sectorul creşterii bovinelor, DN Agrar Apold, o companie cu acţionariat olandez, potrivit datelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), anul trecut subvenţia pe cap de oaie fiind de 26 de lei (circa 6 euro).
Aproape 10% din valoarea subvențiilor la ovine a ajuns la firma brașoveană Prod Impex Olimpia, cel mai mare proprietar de oi din țară, care a încasat 41.878 de euro. Pe locul trei în topul subvennțiilor primite este tot un cioban brașovean, Alexandru Pelei, care a încasat 22.795 de euro.
Fermierii din sectorul creşterii ovinelor spun că sunt la limita profitabilităţii din cauza scăderii preţului cărnii de oaie, a cererii scăzute atât pe plan naţional, cât şi la export şi a subvenţiilor care sunt mai mici faţă de anii precedenţi.
Ciobanul cu 7.000 de oi, Dănilă Rusu din Braşov spune că nu mai e rentabil să creşti oi pentru că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, iar preţul de vânzare este nesatisfăcător.
„Eu produc şi furajele, nu am un calcul exact, dar când mă uit în traistă văd că e goală. La ora actuală am aproape 7.000 de oi şi am ajuns la efectivul actual din cauza pieţei slabe şi a condiţiilor impuse de client“, a spus el, menţionând că acum trei ani când României îi era permis să vândă ovine în Turcia, vânzările sale erau bune.
Un român consumă în medie 2,3 kilograme de carne de oaie pe an, faţă de 5,6 kilograme de carne de vită, 20 kilograme de carne de pasăre sau 29 de kilograme de carne de porc, preferata românilor după cantitatea consumată anual, potrivit datelor de la INS.
La începutul lunii august premierul Dacian Cioloş spunea că vrea să promoveze produsele agricole la export prin recrutarea şi instalarea unor „ataşaţi agricoli“ care să faciliteze vânzarea de produse din carne, în special de oaie, în ţările arabe, unde există o cerere destul mare pentru acest tip de produse.