Nicolae Țucunel: HG 924/2015 – A fi sau a nu fi?

Prin HG 924/2015, a fost reglementată valorificarea masei lemnoase din fondul forestier – proprietate publică a statului și a unităților administrativ-teritoriale. Ținând seama de experiența anilor anteriori, prin acest HG s-a încercat eliminarea, într-o măsură cât mai mare, a abuzurilor și ilegalităților din pădurile României. Încă de la momentul publicării în Monitorul Oficial, 11 noiembrie 2015, administratorul fondului forestier – proprietate publică a statului, RNP – Romsilva, a contestat prevederile acestei Hotărâri de Guvern, nefiind de acord, îndeosebi, cu articolele 74 și 75, care îi impun restructurarea activității, în sensul separării calității de administrator de cea de agent economic.

RNP – Romsilva ar trebui să fie, prin prima sa calitate, cea de organizator de licitații de vânzare masă lemnoasă, un arbitru imparțial. Prin calitatea sa de agent economic în domeniul exploatării și prelucrării lemnului, RNP – Romsilva devine singurul beneficiar direct, fără licitație, al unei importante cantități de masă lemnoasă din proprietatea publică. Deși prin actul normativ amintit, RNP – Romsilva a fost obligată să separe activitatea economică de cea de administrator, în interval de 6 luni, aceasta nu numai că nu s-a întâmplat, ci, dimportivă, în cadrul multor direcții silvice, s-a intensificat activitatea de exploatare forestieră, în condițiile de dinaintea apariției HG 924.

Autorizarea tuturor acestor parchete, care au fost sau mai sunt încă în exploatare după intrarea în vigoare a HG 924, în regie proprie sau cu prestări servicii, este ilegală. Iată de ce RNP – Romsilva este atât de interesată în modificarea HG 924/2015, situându-se în contradicție cu toți ceilalți peste 5.000 de agenți economici din domeniul exploatării lemnului, care solicită condiții egale de atribuire a masei lemnoase – proprietate publică. Aceasta înseamnă eliminarea posibilității pentru RNP – Romsilva, de a mai reține în mod preferențial masă lemnoasă pe picior, pe care să o exploateze în regie proprie, sau prin prestări servicii exploatare.

În ceea ce privește vânzarea materialelor lemnoase fasonate, înainte de a accepta afirmația RNP – Romsilva, că prin vânzarea acestora realizează beneficii pentru stat, ar trebui prezentată o analiză a costurilor pe care le are administratorul fondului forestier – proprietate publică, cuprinzând în acest calcul prețul de APV (prețul masei lemnoase pe picior) și, apoi, toate cheltuielile făcute cu organizarea șantierelor de exploatare, construcția căilor de acces în parchete, exploatarea propriu-zisă, cu toate cheltuielile materiale aferente, transportul, organizarea depozitelor și vânzarea propriu-zisă.

Acceptând în continuare ca RNP – Romsilva să vândă materialele lemnoase fasonate în toate situațiile posibile în care se află acestea la un moment dat, de la faza “fasonat la cioată”, până la vânzarea dintr-un depozit final, se încurajează, de fapt, comercializarea unui bun public, fără a fi respectate condițiile de piață, în sensul în care cumpărătorul poate fi predeterminat.

O vânzare “la vedere” a materialelor lemnoase fasonate și care să respecte principiul transparenței pe care îl cere Codul Silvic, este doar vânzarea din depozite organizate, în care să fie realizată o inventariere corespunzătoare a fiecărui sortiment în parte, în vederea valorificării la prețuri corespunzătoare a acestora, de la bușteanul de furnir sau de rezonanță, până la lemnul de foc.

Vânzarea din pădure, fără o sortare riguroasă a sortimentelor valoroase, sau, și mai grav, vânzarea unor loturi previzionate, rămâne doar un compromis al unei activități comerciale ineficiente și generatoare de corupție.

Nicolae Țucunel,

Președinte ASFOR