De-a lungul campaniei, una din promisiunile candidaților mi-a sărit în ochi precum musca pe parbriz: „vom crea locuri de muncă!”. Brașovul este departe de a avea o problemă cu existența locurilor de muncă. Acum doi ani, observam deja cât de greu le este angajatorilor să găsească angajații potriviți pentru posturile lor. Parte pentru că oferă locuri de muncă extrem de nișate, parte pentru că oferă joburi fără calificare. Dar în general pentru că absolvenții actuali, când se văd ieșiți pe porțile facultății deja visează la salarii de 1.000 de euro în mână, un program de lucru flexibil și o muncă în care au, jumătate din timp, au timp să o lăbărească.
Acum un an scriam că firmele au început să caute angajați prin Moldova pentru a-i reloca în Brașov, deoarece nu găsesc muncitori aici. Probabil că actualii candidați nu citesc BizBrașov, asta nu e o problemă, dar să nu știi exact ce se întâmplă pe piața forței de muncă din orașul pe care vrei să îl păstorești poate fi o mare problemă. Pentru că dacă nu cunoști ce face o singură rotiță din întregul angrenaj social al urbei nu poți avea pretenții că ești un bun administrator, iar astfel nu prea ai ce căuta în funcția de primar.
În urmă cu șapte-opt ani, în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene, cineva a vrut să recalifice locuitorii unui sat bătut de soartă din județ într-un job care implica lucrul cu calculatorul și telefonul. Nu e chiar așa de greu să dai într-o tastă, să folosești mouse-ul sau să formezi un număr de telefon, iar pentru participarea în acest program erau și plătiți. Banii erau dublu decât ajutorul social obținut pentru stat degeaba, pentru că statul e mărinimos și nu te lasă să mori oricât de bătut în cap ai fi, dar pentru acest lucru trebuia să mergi la lucru patru ore. Răspunsul sătenilor a fost halucinant: cum să lucrez dacă primesc bani stând degeaba? Proiectul a fost un eșec, mentalitatea românilor a rămas aceeași de pe vremea comunismului – dacă nu facem nimic, nu murim de foame, pentru că se îngrijește cineva de noi – statul, Dumnezeu, vin alegerile și primim ceva…
Un comentariu
Exista locuri de munca insa mentalitatea, ideile preconcepute ne franeaza. Oamenii au obosit sa caute si sa fie refuzati, trimisi dintr-o parte in cealalta. Peste toate acestea avem o mare problema: respectul pentru OM. Am fost la sat, la fratii mei: imi amintesc cand cel mai mare dintre cei doi a incercat sa se angajeze si a fost refuzat, desi nu era nimeni pe post. A trebuit sa plece afara sa isi intretina copiii si sotia. Al doilea a apelat la o cunostinta comuna cu patronul, desi nu se califica pentru munca respectiva , a fost angajat.
Acele multe locuri de munca, esuarea la angajari au si motivele care nu tin doar de nenorocitul care a ajuns sa fie indobitocit. De sistem. De mentalitate.De propria mentalitate. De cei care de la teorie la practica cu tot modernismul lor sunt plini de idei care miros a desertaciune. Nu se implica cei care au un cuvant de spus pentru ca nici nu stiu, nici nu vor sa munceasca ei insisi prea mult: haideti ba’ si munciti, nu leneviti! !!!