La mulți ani, România! Ai împlinit 97 de ani, ești la o vârstă la care înțelepciunea ar trebui să te definească. Dar am impresia că ai îmbătrânit degeaba. I-ai lăsat pe unii și pe alții să își bată joc de tine în toate felurile posibile. I-ai lăsat să te vândă, să te dea degeaba, chiar, și nu ai reacționat. I-ai lăsat să facă avere de pe spatele tău și îi vei lăsa în continuare, pentru că „spui tu” este dorința poporului. Un popor ținut prost pentru a fi manipulat mai ușor. Știi asta, dar parcă nu îți pasă.
Au trecut 25 de ani de când am crezut cu toții că te vei emancipa, că în sfârșit ai învățat să treci peste abuzuri, că îi vei exclude din sistem pe abuzatori. În schimb, ai acceptat că aceștia au o față umană acum, că nu își mai spun tovarăși, ci domni, că nu mai sunt securiști, ci oameni de afaceri, că nu mai sunt abuzatori în totalitarism, ci în democrație. Dar tot abuzatori sunt. Și tot cu acceptul tău au făcut-o.
Ai acceptat să îți vândă populația altor nații pe doi lei în plus. Oameni care te-au părăsit și au plecat acolo pentru un pumn de bani în plus, dar acolo s-au trezit jinduind după tine, după locul în care s-au născut și au învățat să trăiască, să iubească…
Sper ca atunci când te vei deștepta, România, să ai puterea să nu îi ierți. Să nu îi ierți să nu uiți!