*Rețeta produsului a fost preluată de la dumbrăvițenii care furau pește de la ferma piscolă în perioada comunistă
Compania brașoveană Doripesco va continua demersurile de obținere a Indicației Georgrafice Protejate (IGP) de la Comisia Europeană pentru produsul „Novacul afumat din Ţara Bârsei”, după ce acest demers a fost contestat pentru că „peştele este originar din China şi nu poate fi atestat ca produs românesc”. „Demersul nostru continuă. Au fost cerute detalii suplimentare, noi am răspuns la ele și așteptăm să vedem ce se va întâmpla. Documentația noastră nu a fost respinsă”, a declarat directorul de marketing al companiei, Alina Marina. De altfel, obținerea acestor indicații sunt operațiuni de durată. „Noi am obținut protecția mărcii pe plan național, iar acest demers a durat peste patru ani”, a mai spus sursa citată.
Anul trecut, compania a obținut recunoașterea statutului de „tradiționale” pentru șase produse – Baghetă Pescărească – Delta din Carpaţi Doripesco, Salată de Icre de Crap – Delta din Carpaţi Doripesco, Salată de Icre Ardelenească – Delta din Carpaţi Doripesco, Păstrăv Ardelenesc – Delta din Carpaţi Doripesco, Pastramă Pescărească – Delta din Carpaţi Doripesco şi Batog Afumat – Delta din Carpaţi Doripesco
Producerea „Novacului afumat de Țara Bârsei” se bazează pe creșterea în cantitate mare a peștelui Novac în heleșteele din jurul Brașovului încă din anii 1975 – 1976, când a început amenajarea bazinelor piscicole de la Dumbrăvița șI popularea acestora cu crap, novac, caras șI alte specii, în cadrul unui program național de dezvoltare a pisciculturii șI de construire de fabrici de conserve de pește.
În 1985 s-a înființat Întreprinderea Piscicolă Brașov, cu sediul în Hălchiu, care avea ca obiect de producție creșterea peștelui de apă dulce și semiconserve de pește. „Novacul afumat de Țara Bârsei” se produce din 1987, 10 ani mai târziu producția fiind reluată de compania Doripesco.
O anchetă a reprezentanților Ministerului Agriculturii a arătat că în anii 1975 – 1980, când ferma piscicolă era încă în construcție, locuitorii din Dumbrăvița prindeau novacul cu cu coșul sau cu lingura , după care îl sărau, îl uscau câteva săptămâni în podul casei, apoi îl afumau 2 – 3 zile cu așchii de fag și-l păstrau peste iarnă în podul casei la răcoare, protejat de rozătoare, în împletituri de salcie tip coșuri.
