*Odată cu închiderea producătorului de motoare și turbine, industria comunistă constructoare de mașini din orașul Brațov mai este reprezentată doar de ce a mai rămas din Roman SA
La finele săptămânii trecute a fost pronunțat falimentul companiei Hidromecanica Brașov, producător de motoare și turbine, practic una dintre ultimele urmașe ale uzinele comuniste care se întindeau pe zeci de hectare și care angajau mii de oameni. În acest moment, singura reminiscență a vechiului regim în industria orașului Brașov mai este Roman SA, dar într-o formă mult redusă șI cu abia câteva sute de angajați, care anul trecut abia a reușit să producă șapte camioane.
Compania Hidromecanica a intrat în insolvenţă în noiembrie 2010, după ce în vara acelui an Fiscul braşovean îi vânduse cel mai important activ – terenul şi activele din Centrul Civic al Braşovului – pentru 14 milioane de euro. În august anul trecut, compania a trimis acasă şi ultimii 150 de angajaţi pe care îi avea.
Istorie de 135 de de ani
Uzina a fost înfiinţată în 1880. Cei aproximativ 6.000 de angajaţi lucrau în ateliere de turnătorie fontă şi prelucrări mecanice, apoi şi în secţiile de turnătorie oţel şi forjă. În clădirea „Hidromecanica”, fosta uzină „Fraţii Schiel” şi fosta întreprindere „Strungul” din anii ’50 s-a fabricat primul autobuz şi primul strung românesc.
Practic, denumirea uzinei din Centrul Civic a fost schimbată în „Hidromecanica” în 1961, când fabrica s-a specializat în transmisii hidraulice şi turbosuflante pentru motoarele Diesel, iar în 1978, în cartierul Tractorul, s-a construit o nouă unitate numită „Hidromecanica 2” care a produs, in special, transmisii hidromecanice.
Societatea braşoveană a fost introdusă pe lista PSAL 1 a societăţilor de stat ce trebuiau privatizate de către Guvernul Mugur Isărescu. Pentru că a trenat foarte mult, privatizarea a avut loc abia în 2001, fiind ales, şi pe considerente politice, omul de afaceri braşovean, Alexandru Crişan. Pe perioada administraţiei Crişan, însă, societatea a fost introdusă într-un joc al fraudelor realizate de familia Crişan la Urex Rovinari, companie adusă în pragul falimentului. În cele din urmă, în vara lui 2004, contractul de privatizare a fost reziliat, întreprinderea fiind din nou scoasă la mezat de către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului.
S-au primit şi atunci trei oferte – din partea SIF Transilvania, care mai deţine 45% din acţiuni, din partea omului de afaceri Lucian Gârbacea şi din partea societăţii Fin Ivar, firmă aflată în cercul de influenţă al familiei fostului senator PSD, Ioan Seche. Această societate a fost, de altfel, şi desemnată câştigătoare, pentru o ofertă financiară mult mai bună. Două zile mai târziu, AVAS a revenit asupra deciziei şi a scos din nou societatea la privatizare, deoarece Fin Ivar SA avea un acţionariat înglodat în datorii către stat.
Cea de-a treia încercare de privatizare s-a soldat cu desemnarea ofertei de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni a omului de afaceri Lucian Gârbacea, unul dintre asociaţii firmei de transport Luc Forest, ca fiind cea mai bună. În primăvara lui 2009, acţionarul majoritar Lucian Gârbacea a decedat, structura acţionariatului schimbându-se. Astfel, 37,79% din acţiuni i-au revenit Rodicăi Gârbacea, SIF Transilvania deţine 36,26%, Lucian Nicolae Gârbacea şi Teodor Ştefan Gârbacea vor deţine, şi ei, câte 11,33%. Alţi acţionari persoane fizice vor deţine 3,26%. În momentul privatizării, la Hidromecanica Braşov lucrau peste 800 – 900 de oameni.
Tractorul, Rulmentul și Fartec în faliment, Roman în insolvență
Uzina Tractorul a fost cea mai mare din Braşov, după Steagul Roşu, actual Roman SA. Uzina a luat fiinţă în 1925 şi a fost iniţial fabrică de avioane numită IAR Braşov. În 1946 ruşii au confiscat utilajele ca despăgubiri de război, iar uzina a fost orientată spre fabricarea de Tractoare. În anul 1990, uzina Tractorul avea 23.000 de angajaţi, iar după 1990, a intrat într-un lent proces de privatizare.
Uzina Tractorul a fost închisă în 2007, după ce a intrat în lichidare judiciară. Mai avea doar 1.900 de angajaţi.
Fartec SA a fost prima uzină privatizată din Braşov, în 1991. Era specializată în producţia de produse din cauciuc şi avea 1.600 de angajaţi. După anul 2000 a început declinul, iar în 2006 uzina a intrat în faliment. Mai avea atunci doar 400 de angajaţi şi datorii de 691 de miliarde de lei vechi. Fiscul a executat silit clădirile, terenurile şi utilajele societăţii.
Falimentul Rulmentul SA a fost stabilit în octombrie 2007 pentru datorii de șase milioane de euro.
Industria de rulmenți de la Brașov era cea mai veche și cea mai complexă din România și a funcționat timp de 10 ani, în perioada 1949-1959 în sectorul specializat pentru rulmenți din cadrul fabricației de autocamioane de la actuala Roman SA Brașov. În 1959 a luat ființă ca unitate independentă Uzina Rulmentul Brașov, prin transferul fabricației de rulmenți din industria de autocamioane. Rulmentul SA Brașov a fost înființată în 1990 în baza Legilor nr. 15/1990 si 31/1990, prin transformarea din Întreprinderea Rulmentul Brașov.
Roman SA, cea mai mare uzină a Braşovului a intrat în toamna anului trecut în insolvenţă la cererea administratorilor. Declinul uzinei a început după anul 1990, iar comenzile au tot scăzut. În 2004, uzina a fost privatizată şi mii de oameni au fost daţi afară. 80% din acţiuni au fost date Asociaţiei Pro Roman Braşov, iar preşedinte al Consiliului de Administraţie a fost numit Ioan Neculaie (patronul de la FC Braşov). El a preluat însă acţiunile doi ani mai târziu, procedură care a fost contestată de foştii parteneri de afaceri.
Uzina Roman a fost fabrica fanion a Braşovului. A fost iniţial fabrică de armament la înfiinţare în 1938, iar începând cu anul 1953, după naţionalizare a fost numită Steagu Roşu şi a început să fabric autocamioane. Primul a fost produs în 1954, iar uzina a început să aibă comenzi tot mai mari. Aşa s-a ajuns ca în 1977 să aibă o producţie record de 33.000 de maşini pe an. Şi numărul de angajaţi a crescut vertiginos de la un an la altul. Dacă în 1954 fabrica avea 4.400 de salariaţi, în 1978 s-a ajuns la 26.000. „Steagul Roşu” devenise cea mai mare uzină din Braşov şi un succes peste hotare. Celebrele modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC aveau mare căutare la export în Ungaria, RDG, Polonia, Statele Unite sau Grecia.
Un comentariu
Traim din amintiri. Macar sunt frumoase, ne mai dau un strop de speranta. Imi sa scuip pe nenorocitii care ne-au condus, niste mizerii ordinare. Desi sunt din alta parte a tarii, ca roman te doare sufletul sa vezi cum intreprinderi fanion au ajuns pe mainile unor hoti ordinari. Se cred mari patroni. Oare ce drept au acesti impostori care conduc tara sa ia decizii dezastruoase pentru acest popor? Teritoriul tarii, campiile tarii, padurile si muntii au fost aparate in doua razboaie odioase cu sangele a sute de mii de romani, iar acum vin toate jegurile politice si isi bat joc de absolut ceea ce s-a construit inainte. Sunt mai nemernici decat mercenarii ISIS(Stat Islamic). Sunt 6 milioane de romani afara. Acesti oameni ar fi avut loc de munca in aceste intreprinderi fanion. Oare cum au fost create intreprinderi pe timpul habsburgilor(Resita), altele de Regatul Romaniei, a venit WAR1, perioada interbelica, intreprinderile au prosperat, WAR2, perioada comunistilor, care au dezvoltat aceste intreprinderi si au creat intr-un ritm nebunesc altele, vine o lovitura de stat, acoperita pe spinarea unei revolte generale, si s-a ales incet dar sigur de tot ceea ce insemnat industrie. Factorul politic, incompetenta functionarilor, nefunctionarea institutiilor statului au dus la acest dezastru. Sub nicio forma nu putem pune dezastrul de dupa pe spinarea comunismului, deoarece si celelalte state din jurul nostru au avut intreprinderi, iar din lagarul socialist eram cei mai dezvoltati tehnologic dupa URSS in mai toate domeniile( naval, petrol, metalurgic, calculatoare electronice si tehnologii militare, tehnologii speciale, petrochimic, agricultura, minerit, productie locomotive, etc), si am ajuns ultima tara din lagarul socialist. Am distrus tot, in plus nici nu stim sa atragem investitori straini.
Cea mai buna solutie ar fi fost conservarea platformelor industriale, astfel incat pe terenurile platformelor industriale sa nu poata fi construite obiective civile, publice, blocuri de locuinte, ci transformate in parcuri industriale, destinate prin inchiriere doar firmelor care desfasoara activitati de productie.
Statul roman prin reprezentantii sai (Iohanis, PNL, PSD) nu s-a implicat sub nicio forma pentru salvarea fabricii de zahar de la Ludus si cea de la Bod. Asta inseamna ca cei care conduc statul au fost mituiti pentru a nu salva aceste unitati de alimentatie publica.
La Craiova OMV a pus la pamant combinatul de producere a ingrasamintelor chimice pentru agricultura.
Acelasi OMV a sabotat economic Oltchim prin inchiderea Arpechim.
Hidrocentralele de pe Jiu sunt finalizate in proportie de 95% si blocate.
Termocentralele Rovinari, Turceni, Isalnita si Mintia(Deva) inchise pentru a face loc pe piata importatorilor de energie electrica, si parcurile fotovoltaice ale politicienilor, speculandu-se trecerea lor pe gaze naturale.
Cine detine rezerve de gaz? Austriecii de la OMV. Cine investeste doar 15% in panouri alaturi de CEO Oltenia si are prin contract rezervat profit de 50%? Raspuns OMV.
La fel si cu terenurile agricole, terenurile cumparate de proprietari straini, firme straine, firme romanesti cu actionariat majoritar strain, transformate in concesiune pe 20 de ani, dupa care sa revina statului roman, fara drept de vanzare, gajare, privatizare, donatie, garantare pentru imprumuturi, din partea statului roman, iar firmele straine care au detinut terenul sa poata sa il ia in concesiune in continuare din 5 in cinci ani, redeventele sa fie platite si in produse agricole pentru rezerva de stat.
De asemenea eliminarea inapoierii de catre statul roman spre firmele exportatoare a TVA-ului, pentru a elimina marile fraude prin inginerii financiare.
Rusine politicieni tradatori din toata Romania.