În cursul secolului al XVII-lea, în Șcheii Brașovului, unde era centrul vieţii românilor din oraşul de la poalele muntelui Tâmpa, s-au format şi au trăit o serie de intelectuali români, care apoi au emigrat în spaţiul extracarpatic şi mai departe în lumea otomană, polonă sau rusească. Printre aceştia s-au aflat şi fraţii David şi Teodor Corbea, care erau fiii preotului Ioan Corbea, fruntaș în comunitatea bisericească şi orăşenească românească din Braşov. Acesta s-a îngrijit de educaţia fiilor săi, astfel că aceştia, după ce au studiat la Braşov, unde şi-au însuşit între altele limbile latină, germană şi maghiară, pe lângă slavonă şi româna maternă, au fost trimişi la studii la Kiev, la Academia Ortodoxă.
Au îndeplinit misiuni diplomatice
Fraţii Corbea au ajuns, în jurul anului 1690, să se stabilească la curtea lui Constantin Brâncoveanu. În slujba lui Constantin Brâncoveanu, dar şi a Cantacuzinilor, fraţii Corbea au îndeplinit ani întregi misiuni diplomatice, inclusiv de spionaj, peste hotare. De exemplu, în anul 1701, David Corbea, cel mai mare dintre fraţi, a fost o vreme rezident pe lângă hatmanul Mazepa, cel care încerca atunci să întemeieze, împotriva Moscovei, un stat ucrainean de sine stătător. După aceea, probabil din ordinul lui Constantin Brâncoveanu, David Corbea s-a deplasat la Moscova, unde a trăit mai mulţi ani. El a fost acolo un fel de rezident permanent al lui Brâncoveanu, pentru care a obţinut promisiunea solemnă a ţarului de găzduire permanentă, în caz că va fugi de urgia turcească. David Corbea s-a remarcat în mod deosebit, în acei ani, în colonia românească de la Moscova, redusă numeric, dar importantă prin calitatea membrilor ei, intelectuali de ţinută, devenind o figură reprezentativă a acesteia şi o personalitate binecunoscută de Ţarul Petru cel Mare, alături de spătarul Nicolae Milescu, împrietenindu-se cu acesta şi preţuindu-l. În 1706, David Corbea a revenit în Ţara Românească, având de această dată o dublă calitate, atât de diplomat al lui Constantin Brâncoveanu, cât şi de înalt funcţionar, respectiv consilier imperial al lui Petru cel Mare. În anii următori a îndeplinit o serie de misiuni diplomatice, nelipsite de îndeletniciri secrete, în Ungaria de Nord şi Polonia, unde s-a aflat mai multă vreme. De altfel, la Varşovia a şi murit, fiind înmormântat cu toate onorurile în spaţiul rusesc, din ordinul ţarului, la o celebră mănăstire din Kiev.
Răsplată pentru servicii: două sate din Ucraina
Alături de el, mai mulţi ani, s-a aflat în Rusia şi fratele mai tânăr, Teodor Corbea. După câţiva ani de şedere la Moscova, acesta s-a întors în spaţiul românesc la curtea lui Brâncoveanu, fiind unul dintre membrii aparatului diplomatic al acestuia. Ca trimis al lui Brâncoveanu, s-a aflat pe lângă Dimitrie Cantemir în vremea campaniei ruseşti de la Prut, din 1711. Împreună cu un detaşament de munteni, condus de Toma Cantacuzino, el a trecut alături de ţarul Rusiei, participând la lupta acestuia împotriva turcilor. Înfrângerea armatei ruseşti a făcut ca, alături de circa 5.000 de moldoveni, să se expatrieze în Rusia şi un număr de munteni, între care şi Teodor Corbea. Cunoştinţele sale multiple de limbi străine, ca şi experienţa sa de diplomat au făcut ca să fie luat în slujba ţarului. În semn de răsplată pentru serviciile sale, i-au fost dăruite două sate din Ucraina şi a fost luat în slujba curţii imperiale ca „vel pisar i caţelar” (secretar şi cancelar), trăind în capitala rusă până pe la 1725. I s-au adăugat acolo şi alţi membri ai familiei sale, precum nepoţii Matei şi Sebastian, care s-au implicat în diverse domenii în viaţa de atunci a Rusiei.
Scrieri importante rămase în arhivele moscovite
Teodor Corbea a alcătuit o serie de scrieri, unele originale, altele traduceri şi prelucrări, unele începute în ţară şi terminate în Rusia. Astfel a alcătuit o relatare, de fapt un raport diplomatic, despre misiunile fratelui său mai mare, David Corbea. Totodată, acesta a alcătuit primul dicţionar latino-român cunoscut în istoria noastră. Principala scriere literară a lui Teodor Corbea a fost alcătuit în Rusia şi a fost dedicată Ţarului Petru I. Manuscrisul original al acestei lucrări cuprinde o introducere în versuri şi o dedicaţie la stema Rusiei, scrisă în ruseşte, şi apoi un text românesc. Era o traducere în versuri a Psalmilor. Există suficiente indicii că în arhivele moscovite există şi alte scrieri ale cărturarului şi diplomatului braşovean, care şi-a petrecut peste două decenii de viaţă în preajma Kremlinului, alăturându-se astfel altor intelectuali de seamă, ce au trăit în acelaşi spaţiu, precum Nicolae Milescu sau Dimitrie Cantemir.
2014, Anul Brâncovenilor
Patriarhia Română şi Guvernul României au proclamat în mod oficial anul 2014 ca an comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Biserica brâncovenească din Făgăraş, mănăstirea şi castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus sunt cele mai importante urme ale trecerii Sfântului Constantin Brâncoveanu pe meleagurile făgărăşene. Cinstirea voievodului de anul acesta vine la împlinirea a 300 de ani de la martiriul suferit de Constantin Brâncoveanu în Istanbulul turcesc, împreună cu cei patru fii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi a sfetnicului Ianache, devenit şi ginere al său. Sfinţii Brâncoveni au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă în iunie 1922. Sfinții Martiri sunt sărbătoriți în fiecare an, pe 16 august, iar , în această zi, este mare sărbătoare în toată zona Țării Făgărașului, dar și la Biserica Sfântul Nicolae din Șchei.
