Autor: Andreea ROGOZ
Foto: Alexandru PETRESCU
Revin obsedant la numărătoare: 9 duminici de proteste în țară și afară. E puțin pentru o țară nemulțumită, dar enorm de mult pentru un popor adesea inconsecvent în atitudini și păreri.
Printre protestatari, mulți sau puțini, nu se semnalează vreo schimbare de direcție. Avem revendicări (desecretizarea contractelor referitoare la cedarea, concesionarea şi înstrăinarea resursele naturale ale țării, de pildă), ne încăpățânăm să cerem atenție pentru cauza noastră și suntem determinați să continuăm pașnic.
Atunci, de ce par să se precipite evenimentele, de ce s-a ajuns la îmbrânceli cu jandarmii la Bucureşti şi, mai ales, la Braşov?
Să vedem. În septembrie, prim-ministrul Victor Ponta se mândrea că: ”în România dreptul la protest este garantat constituţional şi că pot fi proteste şi au fost proteste”. Mai slobod la gură, ministrul de Interne Radu Stroe: ”noi credem că atâta vreme cât manifestaţia este nu numai paşnică, ci este una ultra-civilizată, nu are sens să oprim oamenii pentru că stau pe o bandă a străzii sau pentru o jumătate de oră blochează strada”.
În momentul respectiv, analizând declarațiile celor doi, reieșea că protestele erau un semn de normalitate pentru o țară europeană. Oamenii mărșăluiau, blocau străzi, își expuneau punctul de vedere în spațiul public. Nu că vreun reprezentant al clasei politice lua în considerare respectivul punct de vedere (orişicât, lumea nu protesta de dragul protestului).
La 21 octombrie, aerul se schimbă.
La o videoconferință cu prefecții, același Radu Stroe: „Mă refer la cele autorizate şi traseele parcurse în astfel de situaţii, astfel încât să diminuăm imaginea, pe bună dreptate negativă, în legătură cu faptul că nu am aplicat legea până capăt”. Imagine negativă la care el însuşi pusese bazele în septembrie. Sau…?
Ponta atacă frontal chestiunea: ”E o lună de când în fiecare duminică sunt manifestări şi niciodată nu s-a întâmplat nimic. Deci provocări au fost. În momentul în care foloseşti violenţa, agresezi forţele de ordine, când blochezi un oraş sau o ţară, atunci sigur vom interveni”.
Nu m-aș opri asupra acelui ”deci” care, în fraza respectivă, indică o cu totul altă concluzie. Doar semnalez faptul că primii care au făcut referire la violențe, într-un discurs public, aparțin clasei politice, nu celor din stradă. Cu toate că declarațiile lor sunt aparent echilibrate, proiectează totuși imaginea unor viitoare necazuri, radicalizări de care cetăţenii neutri ar trebui să se ferească (fiindcă par inevitabile) iar pentru care forțele de ordine să fie pregătite.
E un exemplu tipic de profeţie de autorealizare – dacă oamenii consideră o situaţie ca reală, ea devine reală prin consecinţe. Protestatarii au scăpat de această capcană, au ieşit din casă tot cu pet-uri, nu cărămizi, dar nu şi forţele de ordine, echipate până în dinţi şi ostile, atente la ”provocatori”. Hai să zicem că, pentru jandarmi, asta e în fişa postului.
Însă toate aceste avertismente asupra unor pericole care nu s-au materializat (iar strada a spus răspicat că se va continua în aceeaşi notă) indică altceva: o clasă politică care dă semne semne clare că şi-a pierdut răbdarea şi ar dori să îşi vadă liniştită de treabă (şi ştim ce înseamnă asta).
Îi lăsăm?!
Manifestanţii nu au nimic de câştigat de pe urma radicalizării protestelor şi, în consecinţă, reprimarea lor. Nu cred că populaţia care n-a ieşit până acum, rugată cu frumosul, se va revolta fiindcă 100, 1000 sau 10.000 de oameni sunt îmbrânciţi şi legitimaţi. Munca de convingere pentru campania Uniţi Salvăm Roşia Montană se face cu fiecare om în parte. Nu vrem să facem din protest un mod de viaţa dar n-avem încotro dacă vrem să avem o dezbatere reală între cetăţeni şi clasa politică.
Nu cedăm, nu capitulăm!
6 comentarii
Un articol plin de sofisme , de presupuneri si de concluzii eronate. Pana cand Albu nu a lansat indemnuri la radicalizare si a inceput sa blocheze intersectiile, nu s-a intamplat nici un incident cu fortele de ordine. Cu ce drept noi, 150 de persoane blocam un oras de 300 000 de locuitori? In conditiile acestea oricand se pot gasi cate 100 de nemultumiti pe diferite teme care sa blocheze intersectiile cu pretextul ca au voie sa protesteze liber si astfel permanent orasul sa fie blocat. Ai observat ca in loc sa convingem tot mai multa lume ca punctul nostru de vedere e corect am ramas din ce in ce mai putin la mitinguri ceea ce inseamna ca modalitatile de actiune alese nu au fost agreate nici macar de o parte dintre partizanii ideii noastre. Voi incercati sa impuneti dictatura minoritatii ceea ce n-are nici o legatura cu democratia si cu drepturile pe care le tot invocati! Nu sunt de acord cu proiectul de la Rosia Montana dar de aici pana la a incalca orice principii democratice si la a instiga la declansarea unor revolutii este diferenta dintre exprimarea unui vot si incercarea de a da o lovitura de stat.
stimate domn, nu stiu la ce protest din Brasov ai participat, dar acest oras nu a fost niciodata blocat pe perioada protestelor. vad ca folosesti cuvinte destul de mari : dictatura minoritatii, lovitura de stat…incalcarea oricaror principii democratice??? mi se pare destul de instigant ce scrii tu.
Cu sofismele stăm bine dar nici cu exagerările nu mi-e rușine :). E mult spus „blocarea unui oraș de 300 000 de locuitori„ – nu suntem nici RATBv-ul, nici traficul de la 5 din Bartolomeu, de pildă. Nu s-a oprit activitatea unor firme, trenurile pleacă zilnic din gară. Ba mai mult, mulți dintre protestatari se duc lunea la lucru, plătesc taxe și impozite.
Faptul că nu mai suntem așa de mulți (de fapt, numărul de participanți variază. Vezi vizita lui Eugen David, când iar s-au strâns oamenii) nu ține doar de 1 motiv: că oamenii nu sunt de acord cu modalitatea de acțiune. Printre altele, sunt 9 săptămâni în stradă la primul protest de amploare din țară. N-avem exercițiul protestului și nu toată lumea are nervi să stea atâtea duminici pe drum. Printre altele.
Iar revoluția cerută în stradă nu e lovitură de stat, se țintește spre schimbarea unei atitudini a clasei politice – au uitat domnii cum e cu răspunderea față de cetățeni.
Avem exercitiul protestului , in 2012 am stat 3 luni in strada , in fiecare zi, la temperaturi care atingeau si -10 grade Celsius. Atunci aveam un obiectiv clar si concret si am contribuit semnificativ la schimbare. Fara sa facem marsuri sau sa blocam sau sa ingreunam traficul rutier, deplasarile facandu-se atunci cel mult pe Republicii care este o artera pietonala. E un tip de protest care urmarea sa atinga scopurile pe care le declara si nu avea o alta agenda, nu ingradea drepturile celorlalti sa se deplaseze liber (fie ei adepti sau adversari ai ideiilor promovate de noi in strada) nu isi propunea obiective iluzorii sau foarte generale , ca schimbarea atitudinii sau a clasei politice , etc. Astea se fac la vot, restul e doar propaganda. Eu sunt impotriva exploatarii de la Rosia Montana si pentru asta am iesit in strada ca sa aratam guvernantilor ca exista si opozitie la proiect. S-a facut o comisie parlamentara, se dezbat diferite puncte de vedere, o sa se ia o decizie. Punct. Daca ieseam 100 000 in strada poate ca opinia noastra avea mai multa greutate, dar noi oricum ne facem datoria , sa atragem atentia asupra unui punct de vedere. De aici pana la manifestari anti-sistem e cale lunga si ma delimitez. Ultima data cand in Romania s-a schimbat sistemul democratic ( asa corupt si ineficient cum e) a venit dictatura Lui Carol al II-lea, dictatura lui Antonescu si apoi cea comunista.
http://eftimie.net/arata-omul-caruia-pute-democratia/
Colaborare cu contract de comision! Avem nevoie urgent de persoane extrem de serioase, pentru lucru la domiciliu, cu castiguri asigurate prin contract de comision! Cerinte: disponibilitate la studiu, varsta minima de 18 ani, cunostinte de navigare pe internet, folosirea emailului, lucru cu documente word si pdf. Oferim instruire gratuita si pas cu pas. Numai cei foarte seriosi pot sa ceara detalii mai multe la adresa de email:grigoregabriel1987@yahoo.com