Cazul „Roşia Montană” face parte dintr-un lung şir de prosteli guvernamentale, început în anii ’90, cu „Nu ne vindem ţara” (continuat ulterior cu „o dăm gratis”). Toată lumea este axată pe ceea ce se întâmplă la Roşia Montană, ci nu pe „cum se întâmplă”. Păi, se întâmplă în cazul redevenţe negociate de 6%. Adică dintr-o mie de tone de aur, să spunem, României i-ar reveni cam 60 de tone. Sau, hai să vorbim în valori mai omeneşti, dintr-o sută de grame de metal galben, ţara noastră ar primi doar vreo şase grame.
Mina aia de aur exista acolo de pe vremea lui Ceauşescu, doar că guvernele ţărişoarei noastre, botaniste şi lugubre, au marşat la propunerile stăpânilor de la FMI de a închide sau de a vinde tot ce mai mişca prin ţara asta. Mineri erau şi pe vremea lui Radu Vasile, premierul care se bucurase atât de mult că nişte oameni au venit şi i-au promis că îi dau 6% din ceva din ce aparţine României. Aurul ăla nu va fi extras de canadieni, ci de către români. se tot bate monedă pe câţi bani va aduce statului acest business din redevenţe, din impozit pe profit şi venit. Suma este totuşi prea mică. Prea mică deoarece Roşia Montană Gold Corporation va încasa de câteva ori mai mult pentru o muncă pe care o putea face statul român, care nu mai era nevoit să împartă profitul cu nimeni.
România nu îşi permite să îşi pună oamenii la muncă. Trebuie să angajeze firme străine care să pună biciul pe români, să le arunce salariul minim pe economie (vezi cazul Nokia), pentru că românii au prea mult bun simţ să îşi pună semenii la treabă. Asta pentru că dacă guvernanţii stau şi o freacă şi îşi împart feliile de rahat din care să se înfrupte nu pot să dea un exemplu pozitiv celor care ar putea chiar să lucreze ceva.
Ce ar fi dacă statul va cere renegocierea redevenţei? Să fie, să spunem, 30%, aşa cum se întâmplă în statele care se respectă. Şi ce ar fi dacă statul român va cere celor de la RMGC o garanţie de un miliard de euro (spun şi eu aşa) care să fie folosită ca fond de refacere a zonei în cazul în care iazurile cu cianuri vor afecta viaţa dion perimetrul de extragere? dacă oamenii aceia sunt aşa de siguri că cianurile nu afectează viaţa din zonă vor găsi ei un buzunar în care să îşi bage mâinile să scoată peşinul necesar.
Dragi guvernanţi, noi ştim că sunteţi cretini şi nu vreţi decât să furaţi tot ce se poate fura, dar măcar furaţi cu cap şi mai faceţi şi ceva în beneficiul celor care v-au ales să îi furaţi. Altfel, la alegerile următoare, vor fi aleşi alţi hoţi. Poate cei de dinainte!
