CNU va crea 180 de noi locuri de muncă în viitoarea fabrică de uraniu de la Feldioara

*Aceasta ar urma să se deschidă în 2016, potrivit proiectului supus dezbaterii publice de către companie

Compania Naţională a Uraniului (CNU) va crea 180 de locuri de muncă „direct implicate în proiect, în meserii specifice activităţii de producţie industrială, un procent de circa 20% din personalul recrutat fiind din categoria şomerilor sau persoanelor fără locuri de muncă” odată cu punerea în funcţiune a noii fabrici de preparare a minereurilor uranifere de la Feldioara, se arată în proiectul supus de companie dezbaterii publice pe propriul site.
De asemenea, în proiect se arată că a fost aleasă Feldioara ca locaţie pentru această uzină în detrimentul construirii uneia în Carpaţii orientali deoarece „necesită un efort investiţional iniţial mai redus cu circa 48,2 milioane de euro şi de asemenea oferă o serie de alte argumente pozitive de natură motivaţională”.
Noua uzină ar urma să fie pusă în funcţiune în 2016 şi să aibă o durată de viaţă de 20 de ani. Suprafaţa pe care se va întinde aceasta ar urma să fie de 147.000 de metri pătraţi, din care 20% vor fi spaţii verzi.
Unitatea va prelucra anual între 80.000 de tone şi 120.000 de tone de minereu uranifer, din zăcămintele Tulgheş – Grinţieş, pentru a produce pulbere sintetizabilă de UO2, care constituie materie primă pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar centralei de la Cernavodă.
În rezumatul la raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, postat pe site-ul APM Braşov, Compania Naţională a Uraniului asigură că se va ţine cont în construirea şi funcţionarea noii uzine de uraniu, de „cele mai performante tehnologii şi tehnici de procesare a minereurilor de uraniu existente la această dată în UE şi pe plan mondial”, se vor aplica „cele mai bune tehnologii disponibile” şi se vor respecta „cele mai bune practici de reducere a impactului potenţial negativ asupra mediului înconjurător”.

Uraniul se transformă în aur

În nota de fundamentare a proiectului de exploatare a uraniului se precizează că dezvoltarea de noi centrale nucleare în lume plasează în centrul atenţiei problema combustibilului, respectiv piaţa uraniului.
„Sursa de combustibil este intrinsec fundamentală pentru sustenabilitatea oricărui sistem energetic. Astfel, până în anul 2020 şi ulterior, sursele de uraniu disponibile nu vor acoperi integral cererea, iar preţurile vor creşte constant. Argumentele specialiştilor se bazează pe planurile de dezvoltare a noi unităţi nucleare (558 în diverse faze în întreaga lume, respectiv în construcţie, planificate sau propuse). Previziunile referitoare la construcţia de centrale nucleare arată că cererea de uraniu va creşte de 4 ori în următorii 10 ani, până la circa 112.000 tone octoxid de uraniu în 2020. Actualele surse de uraniu nu pot satisface un astfel de consum, motiv pentru care este nevoie de surse noi”, se arată în document.
Şi România are nevoie de uraniu pentru producerea de combustibil necesar funcţionării centralei nucleare de la Cernavoda, unde sunt în funcţiune două reactoare ce asigură 20% din producţia naţională de energie şi există in plan realizarea a altor două reactoare.
„În vederea asigurării materiei prime pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar funcţionării celor doua unităţi nuclearoelectrice, precum şi a funcţionării în perspectiva unităţilor 3 şi 4, este obligatorie şi urgentă parcurgerea concomitentă a următoarelor doua direcţii: asumarea deschiderii unei noi capacităţi naţionale de producţie şi, respectiv, asigurarea cadrului legislativ necesar şi participarea pe plan mondial la concesionări de zăcăminte uranifere în vederea exploatării acestora sau la importul de minereu uranifer sau de concentrate tehnice”, se mai arată în proiect.
Zăcământul de la Tulgheş (Harghita) – Grinţies (Neamţ) este considerat cel mai bogat din ţară, iar intenţia redeschiderii exploatării miniere de la Grinţieş datează de mai bine de 12 ani. Până în 2001, în cele 29 de galerii din Grinţies, minerii au făcut muncă de prospecţiune. Imediat cum se descoperea „filonul”, galeria era blocată cu beton. Extracţie propriu zisă s-a făcut doar şase luni.