Opinii, Stiri Brasov

Furca lui Alghiuță: Sinuciderea tradiţională!

Ani de zile mi-au trecut prin faţă poveşti reportericeşti dintre cele mai sinistre. Într-o redacţie, chiar dacă e necuviincios, o sinucidere poate deveni subiect de băşcălie. Se găsesc întotdeauna cinici care să râdă de destinul vreunui nefericit ajuns în rubrica de fapt divers. De cele mai multe ori, însă, umorul negru este chiar al sorţii.

Un bărbat a vrut să-şi încheie socotelile cu lumea fixând bine capătul unei sfori de o grindă. Apoi a băgat capul în laţ. N-a reuşit să-şi ducă planul la bun sfârşit. Era prea beat. A intrat în comă alcoolică şi a murit mai târziu la spital.

Un altul, bolnav în ultimul hal de tuberculoză, internat la un sanatoriu, fuma ţigară de la ţigară. Ca să nu-şi omoare şi colegii de salon, pufăia pe terasă. A murit şi el, din cauza unei crize de tuse. L-a zgâlţâit atât de tare, că a căzut peste balustradă.

O femeie s-a aruncat de mai multe ori în faţa trenului. Fără prea mult curaj. A scăpat de două ori, după ce locomotiva a aruncat-o cât colo, ca pe o cârpă. Abătută, a plecat spre casă. Nici nu s-a mai uitat pe unde traversează strada. A strivit-o un tir.

Un tânăr rănit în amor, şi-a pus gâtul pe şina de tren. Macazul i-a stricat planul, iar mărfarul care urma să-i puna capăt suferinţei s-a oprit pe calea ferată paralelă, blocându-i drumul. A încercat să escaladeze vagoanele şi a murit electrocutat din cauza liniei de înaltă tensiune.

Chiar mâna de fier cu care un premier a condus partidul şi ţara s-a dovedit prea moale atunci când şi-a ţintit cu un revolver tâmpla. S-a împuşcat, nefericitul, în gât, iar de atunci, toată lumea ironizează rateul.

Sigur, un suicid politic nu este tot atât de grav. Mai vechiul şef al Pesedeului local, Constantin Niţă, cu puţin timp înainte de a intra la puşcărie, îşi avertiza colegii: „Ultimul lucru de dorit este ca PSD să urmeze soarta PNL şi PDL care s-au autodistrus lăsându-se controlate de tipul conducatorului unic”. Pericolul anunţat de şeful unic, timp de două decenii, al filialei locale, nu fost văzut de ceilalţi. Nici nu se putea. La fel ca în ziua de astăzi, toţi îşi ţineau buzele strâns ţuguiate, iar ochii le erau acoperiţi de bucile şefului.

Cu ochii închişi, calea spre anunţata sinucidere le pare mult mai uşoară. N-a mers cu Ordonanţa 13, au încercat cu legile justiţiei. N-a mers cu două schimbări de guvern, au pus o analfabetă prim-ministru. N-a mers nici cu gazele jandarmilor, au încercat cu referendumul. Cumva, cumva, trebuie să le reuşească până la capăt. Chiar dacă nu le va ieşi exact aşa cum au planificat.

Uitaţi-vă cu atenţie la ultima poză pe care pesedişti braşoveni o plimbă pe internet cu eticheta #referendum. Toţi rânjesc într-un decor înfricoşător. Cei trei trandafiri din fundal par laţuri de spânzurătoare. Pătratul roşu cu sigla PES arată ca eticheta unei sticle de pesticid. Prăjinile steagurilor care decorează încăperea, puţin înclinate spre ei, ameninţă ca nişte ţepe pregătite de execuţie. Iar fizionomiile lor vesele şi inteligente, asemeni feţei doamnei Vasilica, şefa lor, dau ansamblului un aer de inconştienţă. La fel ca în scena din filmele de groază în care viitoarele victime intră voioase în grota cu monştri.

Deşi nu se cade, privind sinistra imagine, mă umflă râsul.

 

Text și desen de Alexandru Ghiza

 

Esti Companie? Aplica gratuit!

Puteţi adăuga job-urile disponibile în compania dumneavostră pentru a fi vizibile pe site-ul BizBraşov, dacă solicitaţi un cont. Doar aşa veţi putea intra în contact direct cu candidaţii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*