Opinii

Tudor Benga, deputat: „Cine nu vrea aeroport la Brașov?”

Într-unul din comentariile la precedentul episod cineva mă întreba, undeva la granița dintre exasperare și agresivitate, ceva de genul „Cine nu vrea, dom’le, aeroport la Brașov? Dă nume concrete!”. Exasperarea e de înțeles după atâta amar de ani, agresivitatea, pe de altă parte, nu duce aproape niciodată nicăieri. Și, din păcate, răspunsul nu e chiar așa de simplu. Dar asta nici nu înseamnă că răspunsuri nu există.

Astăzi voi începe să dau câteva dintre ele. Dar înainte de aceasta aș vrea să fac două precizări foarte importante. Unu, vă rog să remarcați că de aproape o lună de zile de când scriu sistematic despre aeroport, aproape nimeni nu a venit să conteste, public și asumat, analiza făcută de mine. Deși ocazional am mai primit câte un mesaj în privat disputând una sau alta dintre premize, absolut nimeni, nici dintre politicieni, nici dintre experți, nici din opinia publică largă nu a ridicat vreun semn semnificativ de întrebare vis-a-vis de evaluarea de situație pe care o fac. Dacă mi-a scăpat mie și știți de vreo astfel de poziție, publică și argumentată, vă rog puneți aici un link pentru că realmente mă interesează absolut fiecare opinie.

Doi, aș vrea să subliniez un aspect despre care scriu de cel puțin 3-4 ani dar care este particular de relevant pentru subiectul nostru. Politicienii (și aici mă includ și pe mine) nu există și nu acționează într-un vid. Politicienii există și acționează într-un context și într-un cadru de stimulente (sau de „incentives” cum li se spune mai tehnic în engleză). Politicienii sunt arareori per se buni sau răi, competenți sau incompetenți, cinstiți sau hoți, în termeni absoluți (ceea ce nu înseamnă ca anumite acțiuni sau fapte nu sunt în mod absolut într-o categorie sau alta din cele de mai sus). Politicienii sunt în primul rând oameni, cu bunele și relele lor. Că anumite atribute îi fac pe unii oameni mai predispuși către politică e o discuție lungă care nu își are locul aici. Ce își are locul însă sunt contextul și setul de stimulente care îi face să ia decizii de un fel sau altul.

Și am făcut aceste precizări și detururi pentru că astăzi voi trece la partea politică a dezbaterii despre aeroportul Brașov. Și trebuie să încep spunând un lucru: nu cred că vreunul dintre actorii politici majori curenți în povestea aeroportului sunt, în calitatea lor de simpli cetățeni, rău intenționați către proiect în sine (cu potențiale excepții pe care le las aici cu scepticismul de rigoare până la proba contrarie). Cred însă că nu toți, în calitatea lor de politicieni, acționează momentan în favoarea finalizării cât mai rapide și eficiente a proiectului. Cred că setul politic de stimulente așa cum e el așezat astăzi pune serioase piedici proiectului și asta este ceea ce încerc să schimb. Și încep astăzi explicând constrângerile fiecăruia dintre actorii politici. Și rezumându-mă, deocamdată, doar la nivelul instituțional și colorit politic nu și cel individual al decidenților. Concret, la cele patru facțiuni politice majore care controlează principale pârghii administrative centrale și locale relevante proiectului: vechiul PNL, vechiul PDL, veșnicul PSD și tradiționalul UDMR.

Vechiul PNL controlează președinția Consiliului Județean Brașov și, prin urmare, majoritatea hățurilor proiectului. Controlul e important, dar e o monedă cu două fețe. Pe cea pozitivă stau abilitatea de a direcționa resursele proiectului (de la construcții până la eventualele numiri) și potențialul uriaș de credit politic (cine va tăia panglica după decenii de așteptare). Pe cea negativă stau presiunea directă a publicului și realitatea că orice va merge prost (sau încet, sau deloc) se va sparge politic aproape exclusiv în capul lor. Vechiul PNL mai are aici însă o problemă și anume moștenirea, și e neclar cât e de grea. Procesul de obținere a terenului și construcția pistei s-au derulat în vremuri tulburi și sub oblăduirea altui președinte de CJ, chiar dacă de aceeași culoare politică. Potențialul pentru bombițe neexplodate, tehnice sau legale, există și în funcție de traiectoria proiectului pot fi sesizate mai devreme sau mai târziu. În sfârșit,  ultimul element semnificativ este că CJ-ul este o birocrație alambicată și diversă în care spațiul pentru ofsaid-uri e mare pentru decidentul politic dacă nu stăpânește circuitul tehnic și administrativ.

Vechiul PDL controlează Primăria, și odată cu ea două mari resurse: cea mai consistentă pușculiță a Brașovului pe de o parte, și cea mai importantă portavoce publică pe de altă parte. Ambele sunt importante în ecuația aeroportului. Dintr-o anumită perspectivă, vechiul PDL și Primăria ar fi cel mai relaxat actor în problema aeroportului: ei au cele mai consistente instrumente pentru a-l împinge înainte dacă vor, dar și cea mai mică expunere politică în caz că nu avansează. Pentru ei aeroportul nu e o problemă existențială, precum în cazul CJ-ului, ci una colaterală, de evaluare a riscului și a oportunității. Primăria are forța financiară de a apropia proiectul de finalizare. Doar că asta implica două riscuri: pe de o parte de a nu obține suficient control pentru câți bani pune (și aici intervine problema evaluării pistei), iar pe de alta de a pierde opțiunea de a direcționa aceiași bani altundeva. Primăria și vechiul PDL au și opțiunea de a sta deoparte. Dar asta implică riscul ca proiectul să meargă totuși până la capăt fără ei, caz în care balanța de putere la nivel municipal și de partid se va schimba semnificativ.

PSD-ul, deși aparent outsider, necontrolând nici una din structurile administrative alese local, are o expunere politică mai mare decât și-ar dori. Spre deosebire de vechiul PDL, care beneficiază de faptul că prea putini brașoveni înțeleg de fapt că ei au resurse semnificative pentru a împinge înainte proiectul, PSD-ul e expus direct. Majoritatea brașovenilor vede că aeroportul nostru nu primește nici un leu de la guvernul PSD deși același guvern finanțează stadioane în Oltenia, șosele în Teleorman și pod la Brăila. Faptul că deține un portofoliu ministerial în guvern și totuși nu reușește să miște cu nimic proiectul mărește nedumerirea. Deși PSD Brașov nu e complet rupt de decizia locală privind aeroportul, controlând Primăria Ghimbav și cu prezență la nivelul cel mai înalt al guvernului, joacă totuși din linia a doua. Ba mai mult, joacă inclusiv prin interpuși, mai exact prin PER, satelitul local responsabil de lucrurile pe care PSD nu riscă politic să le facă cu mâna proprie. Mod de lucru care se aplică și aeroportului, unde PER împinge public instrumentul prin care PSD-ul încearcă să țină în șah Consiliul Județean, respectiv ipoteticul investitor străin.

În fine, ultimii dar nu cei din urmă, UDMR-ul au o partitură secundară dar nu insignifiantă în proiect. Deși cu zero expunere (nimeni nu îi va acuza pe ei de nefinalizarea aeroportului) au totuși două cărți importante de jucat. Pe de o parte, potențiala contribuție financiară a Consiliilor Județene Covasna și Harghita. Pe de alta, cantitatea de influență pe care o au la nivel central și capacitatea să o exercite asupra PSD-ului.

Cam acesta e, în mare, cadrul politic de desfășurare a proiectului. Mă veți întreba, firește, unde e USR-ul în acest decor. Și vă voi spune cât se poate de deschis următoarele. Unu, că spre deosebire de toți ceilalți actori politici noi avem libertatea de a acționa fără bagajul și presiunea zecilor de aleși locali și rețelelor vechi din teritoriu. Doi, că scopul meu asumat de la începutul acestui mandat a fost să acumulez un corp de expertiză tehnică care să îmi permită să țin dezbaterea publică pe făgașul corect în eventualitatea devierii ei către ieșiri politice și fără rezultat concret.

 

Esti Companie? Aplica gratuit!

Puteţi adăuga job-urile disponibile în compania dumneavostră pentru a fi vizibile pe site-ul BizBraşov, dacă solicitaţi un cont. Doar aşa veţi putea intra în contact direct cu candidaţii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*