Este singura cabană care a rămas în picioare din cele 56 construite sau administrate de Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor
Puţini sunt turiştii care, ajungând în Masivul Postăvarul iarna la schi sau vara în drumeţiile montane, să nu poposească pentru un ceai, un vin fiert sau chiar un prânz la Cabana Postăvaru, situată la altitudinea de 1.605 metri în masivul cu acelaşi nume din Poiana Braşov.
Cabana a împlinit în acest an 134 de ani de când a apărut pe creasta muntelui şi este singura cabană montană rămasă din cele 56 pe care Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor (SKV), înfiinţată în 1880 la Sibiu, le avea în administrare.
„Este singura cabană care a rămas în picioare şi care este în administrarea SKV-ului. Cabanele au fost construite cam prin toate masivele din ţară, dar cele mai multe dintre ele s-au deteriorat de-a lungul timpului şi au dispărut pur şi simplu, altele au fost revendicate. Turiştii care merg pe munte, iubitorii muntelui, cei care se află pe traseele montane atât iarna, cât şi vara au nevoie de un loc pentru odihnă sau pentru o mică gustare. Încercăm să vedem ce se mai poate recupera, dar este foarte dificil”, povestesc administratorii cabanei.
Construită între 1881 şi 1883
Cabana Postăvaru a fost construită între anii 1881 şi 1883 după ce secţiunea braşoveană a SKV a construit şi marcat două drumuri în masiv. Drumul roşu care porneşte de la actuala Capra Neagră din Poiana Braşov şi Drumul albastru care pleacă de pe Muntele Tâmpa peste Creasta Crucur.
Cabana s-a numit iniţial Schulerhutte — Cabana Schuler, după numele săsesc al Masivului Postăvaru. Cabana a fost extinsă în 1891 (din 1885 gospodărită şi păzită în timpul verii, iar din anul 1906 şi în timpul iernii) care şi astăzi se mai poate vedea încorporată în actuala cabană, fiind cel mai vechi adăpost montan în funcţiune din ţară. În 1903 a fost construit aşa numitul Pavilion, iar în anul 1907 o anexă gospodărească.
Încă din anul 1918 şeful secţiunii Braşov a SKV a anticipat că oraşul va fi vizitat în scurt timp de mult mai multă lume şi a început să construiască drumuri şi cabane „pentru a deschide munţii”. În anul 1924 a fost dată în folosinţă actuala cabană Ruia — primul hotel din Poiana Braşov. Prin construirea de trambuline de antrenament în Poiana Mieilor şi mărirea trambulinei din Poiana Mică, mult timp singurele trambuline din ţară, SKV a promovat şi săriturile cu schiurile.
După Cabana Ruia încep să apară mai multe case mici, chiar şi câteva vile şi Cabana Cercetaşilor. În anul 1930, în Masivul Postăvaru se construieşte cabana fabricii de avioane IAR, Cabana Cristianul Mare. Două noi pârtii de coborâre erau disponibile — aşa numita pârtie de pe valea cu stâlpii de telefon, azi pârtia Sulinar, pentru schiorii avansaţi, şi o pârtie familială peste Creasta Crucur şi Drester, spre Poiană, prelungită apoi cu Drumul lui Gust până în oraş.
Naţionalizată în 1945
În 1945, cabana a fost naţionalizată şi trece împreună cu celelalte cabane deţinute de SKV la Oficiul Naţional de Turism care făcea parte din Ministerului Propagandei. Timp de 50 de ani cabana a găzduit mii de turişti, degradându-se lent fără reparaţiile necesare, doar mici intervenţii şi vopsită când şi când.
Imediat după reînfiinţare în 1996, SKV a depus documentaţia pentru retrocedarea cabanei astfel că, în luna aprilie 2004, Societatea Poiana Braşov SA restituie în natură către SKV Cabana Postăvarul şi terenul aferent, administrarea fiind încredinţată lui Mihai Sârbu, vechi montaniard. În toamna anului 2004, este refăcută în totalitate instalaţia de gaz din Poiană până la staţia de telecabină, SKV fiind principalul finanţator. Lucrările de reparaţie a cabanei şi a instalaţiilor continuă sub conducerea lui Rolf Truetsch care preia administrarea cabanei în 2007.