Descoperire de excepție la o mănăstire din România, confirmată oficial: osemintele dispărute de secole ale lui Mihai Viteazu

Raportul de medicină legală și măsurătorile antopometrice confirmă autenticitatea osemintelor care au fost descoperite la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman, iar marți va avea loc o slujbă de cinstire a memoriei marelui Voievod.

Mihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Țării Românești. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit și de oameni și de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se știe că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desființarea Mitropoliei Ardealului și transformarea lăcașului în biserică catolică (1701).

Din 1701 nu se mai știa nimic de osemintele voievodului

De atunci însă și până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepție, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce privește dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele inițiale care susţineau teoria potrivit căreia osemnitele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar și membrele superioare fără claviculă și coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN și măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.

Acum, supoziția călugărilor de la acea vreme s-a adeverit, după ce a fost definitivat raportul medico-legal care atestă faptul că osemintele corespund ca mărime celor ale domnitorului, iar din cadavru lipsește capul (care se află acum la Mănăstirea Dealul), dar și celelalte elemente lipsă ale corpului. Marți, pe 9 august, la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman va avea loc o slujbă la osemintele Voievodului, la care sunt așteptați mii de pelerini.

Cine dorește să ne dispară istoria?!

Odiseea acestor oseminte este una bogată și complexă. Din relatările din presa vremii și din informațiile de la cel mai înalt nivel al unor membrii aparținând celui mai elitist birou al contrainformațiilor militare, celebrul Birou 2 al Statului Major al Armatei Române, reiese că reprezentanți ai serviciilor militare secrete au primit de-a lungul timpurilor diverse misiuni speciale privind protecția acestor artefacte neprețuite pentru istoriografia României și a națiunii Române. Un film documentar care circulă pe internet povestește odiseea parcursă de capul Voievodului în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial. Neștiute sunt și traseele din zilele noastre, protejate se pare de un grup de înalți și „păzitori” ai acestor artefacte. De-a lungul timpului, de altfel, multe dintre simbolurile noastre naționale au încercat să fie distruse, începând de la cetățile dacice, citadelele romane sau chiar și biserici și mănăstiri. Nu este de mirare miza ca și aceste oseminte să dispară și să nu mai fie găsite. Unii doresc să nu mai avem istorie, care să aducă aminte de cei cinci conducători care au contribuit de-a lungul existenței noastre de peste 2000 de ani în aceste teritorii la unirea României, Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I. Cuza și Regele Ferdinand. Este oare o întâmplare că au apărut aceste oseminte ale marelui Voievod sau asistăm la o recreare a istoriei pe bază de dovezi concludente, având în vedere apropierea centenarului în 2018.

Asasinarea Voievodului, în cronicile vremii

Dintre contemporanii Voievodului care au relatat din surse directe sau indirecte despre asasinarea lui Mihai Viteazu, pot fi menționați: Istvan Szamoskozy, cornicar transilvănean contemporan cu evenimentele, George Brancovici, Pettho Gergely – cronicar maghiar, Hieronymus Ortelius – istoric flamand, Jaques Augustin de Thou – istoric francez sau Richard Knolles – istoric englez. „Tăiat-au nemții bucăți mari de piele din trupul voivodului despuindu-i spatele și coastele, umerii și le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, așa scârbos cum era, l-au înmormântat niște sârbi într-o groapă mică ca nu-l mănânce câinii”, scrisa cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy (1570 -1612).

Biserica Ortodoxă Română – un gest simbolic pentru centenar

Anul 2018 este un an important pentru istoria poporului nostru, având în vedere că se vor împlini 100 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei în România și formarea națiunii române. Un gest deosebit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, a președintelui Comisiei de Canonizare, prof. univ. dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, precum și a Sfântului Sinod ar fi să aprobe canonizarea marelui Voievod întregitor de neam și țară.